Roma - first day

Duminică, 7.02- 22,15

Stăteam toţi patru relaxaţi in living, fiecare cu treaba lui. La un moment dat baby al meu intră pe site-ul oficial al aeroportului. Eu întreb în glumă:
- Verifici anulările?
Lumea râde. Era o glumă bună. După nici un minut se aude un : "Sh...it!".
- What?
- Zbor anulat din 1.02.
- Hai că gluma ta a fost mai tare. Ai câştigat!
- Serios, uite aşa scrie aici. Trei dintre noi ne "holbăm" la ecranul laptopului.
- Cum adică l-au anulat? Şi nu ne-au anunţat? Hai să verificăm mail-ul.
-Bine, dar noi aveam biletele plătite.
Într-un final sunăm la aeroport de unde aflăm că zborul nu este anulat, asta după ce am luminat-o şi pe doamna care a răspuns la telefon că au un site pe care sunt afişate zborurile.
- Hurray!Roma venim!
- Aţi zis cumva că s-a anulat zborul? ... era sora mea, care preocupată cu altele nu a auzit discuţia noastră decât la final.
Ne-am făcut ultimele pregătiri şi ne-am dus la culcare, dar nu foarte convinşi că a doua zi vom ajunge la Roma.

Luni, 8.02 - 08,30

În staţie făceam mişto de toate autobuzele care treceau pe lângă noi. Eram plini de adrenalină. Luni dimineaţa şi noi plecăm în concediu. Sîc!
Ajungem la aeroport lejer, ne luăm ceva de citit, biletele şi ajungem la check in. Pun tot în tăviţe, geanta pe bandă, trec prin poarta magnetică şi se porneşte piuitul. Ce-o fi? Mi se spune că ar fi bine să mă descalţ! Ok... fac şi asta şi, în şosete (noroc că nu erau albe sau rupte:)) ,trec din nou prin poartă fără a mai declanşa alarma. Capsele, bată-le vina!
Ajungem la Poliţia de frontieră, dau buletinul şi aştept cam un minut să mi se verifice poza şi plasticul cărţii de identitate. Trec şi de asta şi după vreo 5 minute ne regrupăm. Am trecut victorioşi! :)).
Aşteptăm avionul, care după vreo 45 de minute aterizează şi ne îmbarcăm pentru un zbor de o oră şi 45 de minute.
Nu intrăm bine în avion şi stewardesa vorbitoare de limba română (pentru că erau 4 şi cred că fiecare avea o altă limbă maternă, dar ele se înţelegeau în engleză- da companie low cost, v-am mai spus asta) ne întâmpină cu mesajul de "Welcome on board!" pe care îl citea de pe o foaie... ca de altfel toate informaţiile pe care ni le-a transmis pe urmă. O fi fost la primul ei zbor oficial! Who knows?
Privelişti superbe: Clujul morocănos, nori pufoşi ca o pătură moale de zăpadă, Croaţia însorită, Mediteraneana verde - albăstrui, Roma ...

11,45 ora Italiei
Aterizăm pe aeroportul Leonardo Da Vinci - Fiumicino. Trecem uşor prin aeroport, căutăm trenul Leonardo care să ne ducă direct în gara Termini, contra a 11 euro/persoană, dar găsim în schimb un "chalet" (minibus) care ne duce direct la hostelul la care ne-am făcut rezervări, cu doar 10 euro pe persoană. Hey, am economisit un euro şi am văzut mai multe.
Iarba de un verde crud ne încântă privirile imediat ce am intrat pe autostradă, lămâile şi portocalele coapte ne zâmbesc din pomi. Superb! Am scăpat de lumina mohorâtă din Cluj şi am ajuns în însorita Romă.
9 grade Celsius.
Ruinele romane ne apar răzleţ printre clădirile mai noi de la periferia Romei. În douăzeci de minute suntem în centrul Romei, la porţile hostelului nostru, aproape de biserica Santa Maria Maggiore.
12,55 - Sunăm la uşa hostelului. Proprietara ne spune că vine imediat. Ajunge la noi şi ne anunţă că din cauza unei defecţiuni la baie ne va caza la un alt hostel nu foarte departe. Hmmm!
O urmăm, minunând-ne de ceea ce vedeam. După vreo cinci minute ajungem la noua noastră cazare, foarte aproape de gara Termini.
Verificăm camera. E exact ce ne trebuie. Ne lăsăm bagajele şi o pornim din nou la drum.
Andrei e nerăbdător să ajungă la Colosseum, eu la Fortul Latin. Dar paşii ne-au dus pentru prima dată la biserica St Pietro in Vincoli (Sf Petru în lanţuri). Am ajuns aici din întâmplare; ne-am oprit pe scările bisericii deoarece era cald şi bine. Tot întâmplător citesc ceea ce scrie pe un afiş şi aflu că aici se află lucrarea Moise a lui Michelangelo (de fapt Moise e doar o parte din monumentul funerar pe care Michelangelo l-a făcut la comanda Papei Julius al II-lea). Intrăm curioşi şi descoperim o biserică plină de monumente funerare. Pe urmă am aflat că aici se află şi lanţurile cu care Sf Petru a lost legat de către romani.

Mai departe descoperim Colosseum-ul. Mulţi oameni, deşi extrasezon se plimbau prin faţa acestei clădiri uriaşe. Unii chiar şi înăuntru. Dar pentru noi era cam târziu, trecuse ora de intrare. Aşa că ne-am mulţumit cu ceea ce am văzut pe exterior. Lasă Andrei, data viitoare intrăm şi vizităm şi locurile unde ţineau închise animalele.:)


Pe când am ajuns la Forumul latin, aceeaşi dezamăgire (pentru mine de astă dată). Tocmai s-a închis, deci numai puteam intra. Asta e, bine că l-am putut vedea în 2005. Şi poate data viitoare, că doar nu degeaba am aruncat bănuţi în Fontana di Trevi. :)) Dar ajungem şi acolo.

Între timp ne întâlnim cu Tuthankamon, sau, mă rog, o sosie de-a lui. Venise probabil să viziteze şi el Roma şi rămas fără bani s-a gândit să facă rost de ceva mărunţiş. Contribuim şi noi la banii lui de buzunar cu vreo 10 eurocenţi :), şi ne facem o poză pentru eternitate.
Mergem mai departe să ajungem la Fontana di Trevi, dar nu înainte să trecem pe lângă Columna lui Traian scăldată în lumina unui soare somnoros, pe care Andrei a fotografiat-o amănuţit (şi-a făcut el ceva planuri); Altaro di Patria, în faţa căruia se află mormântul eroului necunoscut; Museo delle Cere, unde în poartă ne aştepta Einstein; şi o scurtă oprire la L'Antica Birreria Peroni pentru un capucino (baby), două ceşti de cafea (eu şi Ali) şi o cafea cu lichior (Andrei); pe lângă un magazin cu pipe în vitrină, la care baby al meu se uita cu bucuria unui copil care vede un magazin cu dulciurile preferate. Deasemenea renuţăm la un briceag care i-a plăcut mult lui Andrei, după ce ne dăm seama că nu puteam să-l luăm cu noi în avion.
Încălziţi şi cu forţe proaspete ne îndreptăm spre Fontana di Trevi. Ajunşi aici suntem întâmpinaţi de susurul apei şi de o mare de oameni, unii dornici de poze, alţii doar admirând frumuseţea acestei fântâni. Am aruncat şi noi bănuţi sperând să ne reîntoarcem la Roma. Am admirat şi noi fântâna, biserica greco-ortodoxă din colţ şi magazinul Benetton din faţă, nu de alta dar pe vitrină scria reduceri. Era o păcăleală, sau cel puţin mie aşa mi se părea.

Mai departe am ajuns şi în Piazza de Spania, care trebuie să recunosc e mult mai frumoasă vara când e plină de flori. Am trecut pe lângă Villa di Medici şi încet am ajuns în Piazza del Popolo. În centrul ei un super obelisc egiptean înconjurat de patru fântâni leu.
Ne retragem spre casă dar înainte ne oprim la o pizza la unul din restaurantele din drum. And guess what... Ne aşezăm, iar chelnerul printre altele ne întreabă de unde suntem. Spunem România, iar el:
- Atunci să vorbim româneşte. Sper să mă descurc. Nu am mai fost pe acasă de nouă ani. Şi uite aşa mai aflăm şi noi una alta despre bucătăria italiană şi viaţa în Roma. Mulţumim frumos, achităm nota pe care erau trecute inclusiv pâinea cu ulei de măsline şi busuioc şi apa, care cică erau din partea casei. Dar ştiam asta de acasă aşa că ne-am comportat civilizat şi nu am pus întrebări suplimentare despre notă. Pizza: gustoasă.
Ne-am întors în cameră şi am adormit frânţi.

Aşa s-a terminat prima zi la Roma!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare