luni, 20 septembrie 2010

Lecţii de viaţă

În ciuda ploii mocăneşti, sâmbătă dimineaţa m-am prezentat la Crosul Hervis unde v-am invitat şi pe voi. Drept că nu am mers să alerg, ci am ajutat şi eu  împreună cu colegele mele la desfăşurarea acestui eveniment aşa cum ne pricepem noi mai bine. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc, ci despre nişte persoane care m-au emoţionat deosebit de tare.
Au fost două categorii: 5-12 ani şi peste 13 ani. Nu mi-a venit să cred că s-au înscris peste 90 de copii. Aveau de alergat 15 minute continuu, fără oprire. Când i-am văzut pe cei mici de aproximativ 5 ani, mi-am spus în gând: " Cred că vor abandona după vreo două ture de pistă." Dar nu a fost de loc aşa, au alergat neîntrerupt 15 minute alături de ceilalţi, iar la final zâmbeau şi erau încă plini de energie. M-a impresionat, în special, un băieţel de 5 anişori,  îmbrăcat într-o pelerină multicoloră lungă până aproape la genunchi şi care părea un pitic printre ceilalţi. Alerga atât de natural, aveai impresia că nu depune nici un efort, că totul e atât de firesc.
La categoria peste 13 ani, am avut parte de o surpriză deosebită. O doamnă în vârstă de 83 de ani, plină de viaţă şi cu zâmbetul pe faţă a alergat 30 de minute fără oprire, cot la cot cu ceilalţi participanţi. La finalul cursei am stat puţin de vorbă cu ea şi stima mea a crescut şi mai mult. A avut 2 accidente de maşină destul de grave în ultimii 4 ani, are grijă de soţul ei bolnav, şi cu toate acestea " Dacă nu aş face mişcare, aş muri!" (din spusele ei). Un model de viaţă !
M-a surprins şi baby al meu, care în ciuda temerii că nu v-a rezista (nu s-a antrenat de loc), a alergat foarte degajat 30 de minute. Nici vorbă de abandon, din contră, s-a mirat că timpul a trecut aşa de repede. Bravo baby drag!
Felicitări tuturor participanţilor! Jos pălăria în faţa voastră!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu