vineri, 21 ianuarie 2011

Viciile altora şi viaţa mea

Nu, nu am să vorbesc despre viciile mele azi :), în schimb am să vorbesc despre cum viciile altora se răsfrâng în viaţa mea.
Fumatul!!! Nu sunt o fumătoare şi nu am prejudecăţi referitoare la cei care fumează. Atâta timp cât e suficient de matur să înţeleagă riscurile la care se supune singur,consider că e decizia lui şi nu am decât să i-o respect, fie că-mi convine sau nu. Sunt înconjurată de fumători peste tot: la servici, acasă, prieteni. 
Ce mă deranjează foarte tare este fumul de ţigară. Nu mă deranjează doar psihic (ştiţi voi toată povestea cu fumatul pasiv, uneori mai periculos decât cel activ ), dar mai ales fizic. 
Simt fumul de ţigară de departe. Normal, sunt nefumătoare. Dpă 2-3 minute de inhalat fum de ţigară apar reacţiile: mi se înceţoşează privirea, mă ustură ochii, mă doare  mucoasa nazală ( dacă puteţi înţelege această durere surdă  şi uscată), iar gâtul mi-l simt ca şi cum un tractor tocmai mi l-a arat. Şi mai e... am capul în ceaţă (şi la propriu... norul de fum:)... şi la figurat) şi parcă nu pot gândi limpede, ca să nu zic că de cele mai multe ori intru într-o stare oarecum depresivă: dispare toată veselia şi buna dispoziţie. Asta ca să nu mă refer la modul în care îmi put hainele după.
Acasă baby al meu, din repect, fumează pe balcon, deci nu prea simt fumul . La job, colegii fumează în cea mai mare parte afară sau în "birou" (una dintre toalete cu geam foarte mare şi larg deschis). Deci, teoretic şi de multe ori practic, evit pauzele de cafea cu colegii (nu că nu mi-ar face plăcere o bârfă) şi evit să ies pe balcon când iubitul meu îşi savurează ţigara.
Problema cea mare e cu ieşitul în oraş la o cafea. Majoritatea cafeneleor/cluburilor/pub-urilor  sunt pro-fumat, deşi cu aerisirea stau execrabil. Iar dacă nu sunt pro, de cele mai multe ori le alegem pe acelea care sunt pentru că cel puţin unul sau doi din grup fumează şi altfel nu se simt bine. 
Acum intervine dilema morală: să ies sau nu? să îmi impun dorinţa de a merge într-un loc de nefumători pentru că astfel mă voi simţi şi eu bine?,să fiu eu scorpia care să strice cheful tuturor doar ca să (teoretic)mă simt şi eu bine (pentru că, practic, dacă ei sunt frustraţi că nu pot fuma nu se vor simţi în largul lor, deci implicit nici eu)? Nu pot fi categorică în a spune: " Nu merg acolo pentru că e fum de ţigară!". Asta pentru că  îi plac, îi   accept pe toţi aşa cum sunt şi ei la rândul lor mă acceptă aşa cum sunt, îmi place să ies cu ei , să fiu în preajma lor. Dacă aş fi cea care spune NU! voi fi evitată. Şi-mi ajunge autoizolarea de la birou în timpul pauzei de cafea. Noroc că am colegi faini care mă informează după ce s-a discutat în pauză. :)

Deci ce să aleg: starea mea de bine sau ieşirile cu prietenii? Uneori una , alteori o aleg pe cealaltă. De asta iubesc terasele vara!!!

Tu cum te împaci cu viciile celorlalţi?

P.S. Despre alte vicii, next time!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu