vineri, 11 februarie 2011

Despre România

Despre România.... pot să spun că îmi place enorm ţara asta. Şi fără a mă lăuda că sunt patrioată, pot să spun cu mână pe inimă că îmi plac regiunile acestei ţări, îmi plac oamenii ei, indiferent că sunt ţărani sau "mari domni", îmi place cultura ei, îmi plac tradiţiile ei (atâtea câte se mai respectă). Că nu-mi cade tocmai bine la suflet ceea ce se întâmplă în plan politic şi repercursiunile implicite asupra planului social e altă poveste.
Dar revenind la România, ţara asta de oameni simpli, calzi, iubitori de frumos şi mândri în acelaşi timp, mi-i tare dragă.
Azi venind spre serviciu ascultam în căşti melodia AmericanDrim a lui Puia (nu pot spune că e un preferat de-al meu), dar pentru prima dată i-am ascultat versurile. Şi mi-a trecut prin minte că în spatele comercialului acestei melodii sunt totuşi nişte adevăruri. Cred că undeva la 80% din populaţia cu vârsta între 10 şi 40 de ani foloseşte expresii englezeşti drept limbaj usual, că da, trebuie sa fii în trend, că iubim mai mult sărbătorile celorlalte popoare (americane în special) decât să le serbăm pe ale noastre sau să ne respectăm tradiţiile noastre, etc etc. Cred că ştim mai mult despre cultura sau istoria altor ţări decât despre cultura şi istoria propriei ţări. Drept că în lume sunt mişcări masive de uniformizare, de a trăi toţi după aceleaşi reguli şi legi, şi totuşi consider că ar trebui să ne amintim cine suntem, să ne păstrăm identitatea noastră ca popor.
Vizitând mai multe ţări (nu foarte multe, recunosc) am remarcat că aceste ţări au la baza turismului tocmai identitatea lor, istoria lor şi nu încearcă să vândă ceea ce nu sunt, ci te atrag pe tine ca turist tocmai prin ceea ce sunt ei ca popor diferit de al meu. Cine merge la Roma  merge în primul rând pentru încărcătura istorică a acestui oraş şi nu pentru magazinele de marcă deschise aici. La fel şi în alte părţi. Te duci tocmai ca să guşti puţin din cultura lor, din specificul lor.
Atunci, mă întreb, de ce aşa de mulţi români îşi doresc să fie altceva decât ceea ce sunt? Şi, Doamne, ce frumos e ceea ce avem noi, câţi nu ne invidiază pentru zonele, cultura, tradiţile noastre. Câţi nu vin aici tocmai ca să trăiască experienţe cât mai autentice româneşti? Păcat că acestea sunt atât de puţin preţuite de noi. 


Eu zic să încercăm să nu uităm cine suntem şi în ciuda tuturor supărărilor zilnice să ne iubim naţia şi rădăcinile şi să rămânem românii aceia mândri de ceea ce sunt, precum erau şi înaintaşii noştri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu