marți, 22 martie 2011

Mi-e dor!

Mi-e dor de-un chef dintr-ăla de grămadă. Grămadă de prieteni, în care toţi se cunosc. În care fiecare fată aduce ceva de mâncare, băieţii vin cu berea şi vinul. Se adună toţi în casa unuia căruia nu-i pasă de dezastrul ce-o să-i rămână după. Se strâng aşa de pe la 8-9 seara şi o ţin într-o voie bună, dans, bancuri până pe la 4-5 dimineaţa. Se împrăştie pe acasă doar pentru a se odihni  puţin pentru a doua rundă. Se adună din nou, de data aceasta ca să termine de mâncat şi de băut  ce nu au reuşit cu o seară înainte. O felie de pâine cu margarină, un colţ mai tare de prăjitură, vinul cel acru care, după ce a fost fiert, acum e vedeta serii.Toate astea la o rundă de amintiri proaspete despre seara precedentă şi un joc, două de cărţi.
De mult nu am mai fost la un astfel de chef, unde nu contau atât de mult hainele sau freza, la care fiecare venea relaxat, plin de voie bună şi dornic de distracţie. Un chef de prieteni!
Tu când ai fost ultima dată la un astfel de chef?
Care e cea mai haioasă păţanie pe care ţi-o aminteşti dintr-o astfel de noapte?

Un fox, ceva?

2 comentarii:

  1. Iti raspund prin link-ul asta!
    http://scufita.blogspot.com/2011/03/cat-poate-dura-o-partida-de-carti.html

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) sa inteleg ca ti-e de asta ti-e dor? sau asta iti amintesti?

    RăspundețiȘtergere