Sunt obosită!

Mi-a intrat oboseala în suflet! Mă simt obosită asemeni unui bâtrân care duce pe umerii sufletului lui ani mulţi cu multe întâmplări mai mult sau mai puţin fericite. Care nu mai vede frumuseţea a ceea ce vine, ci trăieşte în amintirea clipelor trăite.
Poate de vină e iarna aceasta care nu mai vrea să plece; poate e frigul care a fost leit-motivul experienţelor mele de săptămâna trecută; o fi vinerea trecută care m-a copleşit prin şirul lung de evenimente triste şi de neînţeles pentru mine. Începutul lui martie e unul confuz! Mă rup afectiv între bucuria "venirii primăverii" şi durerea  morţii tatălui meu.
Mă simt ca o salcie în bătaia vântului. Rămân locului doar pentru că am rădăcinile adânc înfipte în iubirea iubitului meu, dar crengile îmi sunt spulberate de vânt în toate direcţiile, unele spre nord, altele spre sud. Nu mai am forţa şi voinţa de a lupta împotriva lui şi atunci aştept! Aştept nu moartea, ca bătrânul, ci primăvara din sufletul meu. Aştept acea primă mlădiţă înverzită care să-mi redea speranţa.
Mi-e dor de lumina soarelui de primăvară, de căldura şi optimismul lui. Urăsc soarele cu dinţi! Mi-e dor de viaţă, de verde şi de veselie!!!


...foto de aici. 

Comentarii

Postări populare