vineri, 15 aprilie 2011

Acel ceva care contează

V-am tot povestit  zilele trecute despre mica mea ”excursie” la Budapesta de săptămâna trecută. N-a fost o vizită de mon plaisir, ci una cu scop ”educațional”. Training-ul pe care l-am urmat se desfășura la Petnehazy Club, un loc cu de toate: de la cai pentru călărit până la terenuri de tenis, saună, piscină. E așezat într-un loc retras, liniștit, cu multă verdeață. Așa când privești în ansamblu locul ai impresia că te afli la un fel de ranch montan.


Cazarea se face fie la hotel, fie în cabane de lemn; toate clădirile se întind pe orizontală și sunt ascunse printre arbuști și copăcei decorativi.
Nu știu cum sunt camerele pentru că nu m-am cazat aici, dar văzând pozele de pe site-ul  lor, am o vagă bănuială că păstrează același stil rustic.


Holul de la recepție primitor, oamenii la fel, nu-i deranja că stai acolo 8 ore la un capucino și un ceai și te mai folosești și de rețeaua lor de net, doar ca să aștepți pe cineva să iasă de la un curs (cazul lui baby al meu). 

Încă de la intrare te întâmpinau vaze mari pline cu crengi înflorite tăiate din arbuștii pe care îi vedeai peste tot afară. Nimic exuberant, totul simplu, culori ”liniștite” care induceau o stare de relax și calm.
După o zi de stat pe acolo, ca tot omul a trebuit să merg și la toaletă. Aici din nou, nimic ieșit din tipar, mă refer la culori și simplitate. Și totuși, un mic detaliu, dădea acelei băi o căldură aparte, o scotea din monotonia băilor de hotel.


Pe blatul chiuvetei era un pahar mic (ca cele de țuică) cu niște crenguțe înflorite în el. Nimic mai mult! Dar a contat! Cel puțin pentru mine! :) Un detaliu atât de mic și insignifiant dar care a schimbat complet atmosfera acelei încăperi.


A fost acel ” ceva ” care, cel puțin pentru mine, a contat! Și nu cred că am fost singura!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu