An nou
Hai că ieri m-am luat cu vorba şi am uitat să vă urez UN AN NOU exact aşa cum il vreţi: cu sănătate, cu bani, cu vizitatori pe blog, cu bucurii şi fericiri...
Eu vreau un an în care să nu mai simt rutina de zi cu zi, în care să nu mă mai las copleşită de tot pesimismul zilei de mâine. Mă străduiesc, încă de ieri, să găsesc un gram de bucurie în fiecare momenţel (diminutiv acceptat în lumea ştrumfilor, dacă nu ştiaţi) al vieţii mele.
Decembrie a fost o lună în care mă durea fiecare zi ce trecea. Îmi doream să evadez din lumea mea.... lumea celuilalt mi se părea foarte atractivă tocmai pentru că nu era rutina mea, nu era drumul pe care eu trebuia să-l străbat. Dar gata... anul ăsta va fi altfel... sau cel puţin mă voi strădui (sper să mă şi ţină cât mai mult) să caut o fărâmă de plăcere până şi în spălatul vaselor sau în datul cu mopul pe jos.
În anul întâi de facultate profu' de psiho' generală ne spunea:"Nimic nu TREBUIE! Vreau!". Super tare! Îmi spuneam că, de, o fi funcţionând la pacienţi, dar să fim serioşi eu nu mă scol dimineaţa la 6,00 că vreau, ci că trebuie, altfel pierd autobuzul şi întârzâi la servici. Dar, în timp, la început în glumă, apoi mai în serios, am început să-mi gândesc activitatea de zi cu zi, ca să ajung la concluzia că ceea ce fac porneşte în fond de la un vreau: "Vreau să fiu independentă financiar!"- deci, merg la servici, mă trezesc la 6,00 dimineaţa; "Vreau să mă menţin!"- deci merg la sală, fac sport, etc. Am început atunci să folosesc "vreau" ori de câte ori aveam de făcut o chestie care nu-mi făcea prea mare plăcere. Şi ştiţi ce? A funcţionat, reuşeam să-mi păcălesc raţiunea cu o oarecare notă de plăcere şi totul părea mai plăcut, dacă nu chiar mai uşor.
Dar de atunci a trecut ceva timp, şi am intrat iar pe făgaşul lui "trebuie": trebuie să merg acolo, trebuie să fac asta, trebuie să mănânc, trebuie să beau.... Dacă stau bine şi mă gândesc cred că singurul lucru care nu a trebuit a fost somnul. Pe acela il voiam, şi îl făceam cu deosebită plăcere asta până când, evident, trebuia să mă trezesc. Uram să mă trezesc dimineaţa pentru că inconştient ştiam că "trebuie" o mulţime de alte lucruri în acea zi.
De ieri am început să VREAU! Şi sincer mă simt bine, împăcată cu mine, spăl vase cu plăcere, mă plimb la 10 seara cu plăcere, nu mă gândesc că vreau să dorm, ci mă trezesc foarte energică şi dornică să fac tot felul. Ieri şi azi am făcut lucruri pe care le evit de ani şi ştii care e culmea? Mi-au plăcut, m-au distrat m-au făcut să simt, să râd, să îmi aud bătăile inimii mele de fiinţă vie şi nu de roboţel.
De aceea vă doresc şi vouă UN AN plin de ceea ce vreţi !
Eu vreau un an în care să nu mai simt rutina de zi cu zi, în care să nu mă mai las copleşită de tot pesimismul zilei de mâine. Mă străduiesc, încă de ieri, să găsesc un gram de bucurie în fiecare momenţel (diminutiv acceptat în lumea ştrumfilor, dacă nu ştiaţi) al vieţii mele.
Decembrie a fost o lună în care mă durea fiecare zi ce trecea. Îmi doream să evadez din lumea mea.... lumea celuilalt mi se părea foarte atractivă tocmai pentru că nu era rutina mea, nu era drumul pe care eu trebuia să-l străbat. Dar gata... anul ăsta va fi altfel... sau cel puţin mă voi strădui (sper să mă şi ţină cât mai mult) să caut o fărâmă de plăcere până şi în spălatul vaselor sau în datul cu mopul pe jos.
În anul întâi de facultate profu' de psiho' generală ne spunea:"Nimic nu TREBUIE! Vreau!". Super tare! Îmi spuneam că, de, o fi funcţionând la pacienţi, dar să fim serioşi eu nu mă scol dimineaţa la 6,00 că vreau, ci că trebuie, altfel pierd autobuzul şi întârzâi la servici. Dar, în timp, la început în glumă, apoi mai în serios, am început să-mi gândesc activitatea de zi cu zi, ca să ajung la concluzia că ceea ce fac porneşte în fond de la un vreau: "Vreau să fiu independentă financiar!"- deci, merg la servici, mă trezesc la 6,00 dimineaţa; "Vreau să mă menţin!"- deci merg la sală, fac sport, etc. Am început atunci să folosesc "vreau" ori de câte ori aveam de făcut o chestie care nu-mi făcea prea mare plăcere. Şi ştiţi ce? A funcţionat, reuşeam să-mi păcălesc raţiunea cu o oarecare notă de plăcere şi totul părea mai plăcut, dacă nu chiar mai uşor.
Dar de atunci a trecut ceva timp, şi am intrat iar pe făgaşul lui "trebuie": trebuie să merg acolo, trebuie să fac asta, trebuie să mănânc, trebuie să beau.... Dacă stau bine şi mă gândesc cred că singurul lucru care nu a trebuit a fost somnul. Pe acela il voiam, şi îl făceam cu deosebită plăcere asta până când, evident, trebuia să mă trezesc. Uram să mă trezesc dimineaţa pentru că inconştient ştiam că "trebuie" o mulţime de alte lucruri în acea zi.
De ieri am început să VREAU! Şi sincer mă simt bine, împăcată cu mine, spăl vase cu plăcere, mă plimb la 10 seara cu plăcere, nu mă gândesc că vreau să dorm, ci mă trezesc foarte energică şi dornică să fac tot felul. Ieri şi azi am făcut lucruri pe care le evit de ani şi ştii care e culmea? Mi-au plăcut, m-au distrat m-au făcut să simt, să râd, să îmi aud bătăile inimii mele de fiinţă vie şi nu de roboţel.
De aceea vă doresc şi vouă UN AN plin de ceea ce vreţi !
Comentarii
Trimiteți un comentariu