Roma - last days

Marţi, 9.02. - 7,45

Rând pe rând ne-am trezit dornici de o nouă aventură. Principalele obiective: Vaticanul şi Pantheonul şi orice altceva ne mai atrage atenţia în drum. Aşa că după un mic dejun italienesc (toast cu unt şi gem, croissant, cacao cu lapte, juice şi, mmmm cafea) pornim la drum. De data aceasta nu mai mergem pe jos (deşi distanţele între diferite puncte de atracţie din Roma sunt foarte scurte, maxim 30 minute, mers lejer ), ci alegem unul din acele busuri supraetajate hop-in care te duc pe la diferite puncte de atracţie şi pe deasupra mai au şi acele înregistrări cu informaţii despre ceea ce vezi, disponibile în 8 limbi. Deci luăm un 110 Open (15 euro/pers-24 ore) , urcăm la etaj, ne aşezăm, ne punem căştile, selectăm engleza şi pornim în noua noastră explorare. Mi-a fost greu până m-am acomodat cu engleza auzită în căşti, dar şi aşa am mai aflat câte una alta despre diverse clădiri şi pieţe pe lângă care treceam. Pe unele dintre ele le văzusem şi cu o zi înainte, doar că de astă dată am mai aflat nişte lucruri despre ele.
11,10 -Prima noastră coborâre- porţile Vaticanului
Ne plimbăm puţin, foarte impresionaţi de ce vedeam în Piazza San Pietro. Obeliscul era imprejmuit de nişte garduri, unde nişte muncitori desfăceau nişte schele. Greu de imaginat ce au făcut acolo. În rest oameni care aşteptau să intre pentru a vizita Vaticanul. Mai admirăm puţin cele două fântâni aflate de o parte şi alta a Obeliscului şi cei 140 de sfinţi care păzesc piaţa de pe zidul ce o înconjoară.
Obeliscul egiptean înalt de 25 de metri, a fost mutat în această piaţă din Circul neronian care se afla în apropiere cândva între 1585-1590, sub supravegherea lui Domenico Fontana. Fântânile au fost ridicate mai târziu, fiecare create de altă persoană. Despre "Colonado" se spune că este cea mai frumoasă lucrare a lui Bernini.Cele două ziduri păzite de cei 140 de sfinţi sunt ca două palme care protejează cu drag mulţimea de oameni care se adună în această piaţă duminica şi mai ales la Paşte.
După ce trecem de check in, ne îndreptăm paşii înspre Basilica San Pietro. Privind ampla ei faţadă se pot observa cele 5 porţi:Poarta Morţii (prima în stânga), Poarta binelui şi răului, Poarta de bronz (poarta centrală), Poara Sfintelor Taine şi Poarta Sfântă, fiecare are alt autor. Poarta Sfântă (prima din dreapta) este aproape tot timpul închisă. Se deschide o dată la 25 de ani, la începutul anului sfânt. În ajunul Crăciunului, Papa trece primul prin ea, intrând în Catedrală, asta după o procesiune solemnă. La sfârşitul anului jubiliar, poarta se reînchide deasemenea în cadrul unei procesiuni.
Deasupra Porţii de Bronz se află Loja Papală, de la care Papa transmite salutul lui şi binecuvântarea asupra mulţimii din Piaţă.
Deasupra acestei faţade se ridică cupola concepută de Michelangelo.

Ce poţi vizita aici? În primul rând Basilica San Pietro, care se ridică pe mormântul Sf. Petru.
În momentul în care ai păşit în această biserică simţi cum măreţia ei te apasă. Stauete de marmură, picturi, monumente funerare, altarul papal care se află deasupra mormântului Sf. Petru, capele pline de oameni care se roagă, "La pieta" - lucrare în marmură a lui Michelangelo, şi nu în ultimul rând cupola lui Michelangelo.
Apoi poţi urca pe cupola bisericii ("a piedi"-5 euro/pers sau cu liftul 7 euro/pers). Când se ajunge la primul tambur al cupolei se poate vizita interiorul acesteia. Îţi poţi efectiv plimba degetele pe lucrarea lui Michelangelo: un mozaic aşezat pietricică cu pietricică şi apoi pictat. Sute de îngeraşi privesc mulţimea aflată în basilică. Deşi în vârstă (71 de ani), Michelangelo primeşte responsabilitatea realizării cupolei. Nu reuşeşte să o vadă finalizată, deoarece moare, dar ucenicii lui continuă lucrarea respectând întru totul schiţele maestrului.
Până în vârful cupolei sunt exact 551 de scări. Cel mai palpitant este când începi să urci cea de a doua parte, de la primul tambur al cupolei până la cel de al doilea. Scările se îngustează tot mai mult, până când ajungi să te sprijini de o sfoară pentru a urca spirala foarte strânsă de scări. Dar recompensa vine cu vârf şi îndesat când ajungi în vârf. De aici poţi vedea aproape întreaga Romă, grădinile Vaticanului, piaţa San Pietro, muzeul Vaticanului şi câte şi mai câte.
Un alt loc pe care îl poţi vizita sunt mormintele papale, aflate sub biserică, dar pe care anul acesta nu le-am vizitat, muzeul Vaticanului, Capela Sixtină al cărei tavan e acoperit de picturile lui Michelangelo, Camerele lui Rafael, Biblioteca Vaticană. Data acesta le-am sărit, dar cu siguranţă le voi vizita în următoarea mea vizită la Vatican.
14,45 - După un prânz frugal pe scările Vaticanului, ne îndreptăm paşii spre Castelul Sant'Angelo.
Pentru cei care au văzut filmul "Îngeri şi Demoni" cu Tom Hanks (o continuare a "Codului lu Da Vinci), da e acel castel legat de Vatican printr-un tunel prin zidul ce împrejmuieşte Vaticanul.
Iniţial acest castel a fost construit ca un mausoleu pentru împăratul Adrian. Dar diferiţi papi şi conducători l-au transformat pe rând în reşedinţă papală, închisoare, fortăreaţă, etc. Denumirea de Castel Sant'Angelo este dezvăluită de o legendă care spune că în timpul unei procesiuni condusă de Grigore cel mare, prin care implora Fecioara Maria să ridice pedeapsa ce s-a abătut asupra Romei (ciuma), un înger a apărut pe cer şi s-a aşezat pe cupola mausoleului. În acel loc a fost ridicată mai întăi o cupolă şi apoi au aşezat statuia unui înger.

Înfriguraţi şi alungaţi de picurii de ploaie, ne-am urcat din nou în autobuz şi ne-am îndreptat înspre Pantheon. În drum trecem din nou pe lângă Fontana di Trevi, ne întâlnim cu un Chaplin rotofei, dar foarte vesel, vizităm atelierul lui Gepetto şi implicit pe Pinochio. Aici ne minunăm de toate jucăriile de lemn scoase de sub dalta lui Gepetto.
Pe drum o mulţime de vânzători ambulanţi ne îndemnau să cumpărăm umbrele la un "good price". Îi refuzăm, dar nu ne putem abţine să nu aruncăm priviri pofticioase către ofertele restaurantelor. Ne abţinem. Multe de vizitat, timp foarte scurt.
Ajungem la Pantheon. O altă minunăţie. Un templu roman transformat în biserică. Nu orice biserică; după ce Vaticanul s-a intitulat stat independent, această biserică a devenit un fel de catedrală: biserica tuturor italienilor. E una din puţinele clădiri din Roma care s-a conservat atât de bine: arhitectură originală; coloanele de la intrare, porţile de bronz sunt cele originale; cupola în mijlocul căreia se află un "ochi", o deschizătură de aproape 9 metri diametru, lăsată descoperită şi prin care acum cădeau picuri de ploaie. Interiorul de asemenea impresionant: mormintele primilor doi regi ai Romei şi al primei regine; mormântul lui Rafael pe racla căruia stă scris "Aici zace Rafael, de care, pe când era în viaţă, Mama tuturor lucrurilor (Natura) s-a temut că ar putea fi biruită, şi murind acesta, s-a temut că va muri la rândul ei!"; multe alte monumente funerare.

De aici am alergat să vizităm Altaro di Patria, mai exact expoziţia dedicată unirii Italiei. În faţa lui se află monumentul înălţat în memoria lui Victor Emanuel al II-lea, primul rege al Italiei, apoi aici a fost ridicat şi mormântul eroului necunoscut. La ora 18,30 suntem invitaţi afară, muzeul se închide.
Ploaia continua afară, aşa că mai luăm o dată autobzul şi căutăm un loc unde să mâncăm. L-am găsit pe o străduţă care lega Fontana di Trevi de Pantheon: Rotonda, Typical Restaurant Roman Style, condus de un.... român. Dar nu l-a fel de drăguţ ca cel întâlnit cu o seară înainte, chelnerul (mă refer la român). În schimb mâncarea gustoasă, multă şi ieftină. Ne-am ales câte un meniu cu trei feluri de mâncare (lasagna, friptură de vită cu cartofi la cuptor şi tiramisu sau canioli, pui la grătar cu cartofi prăjiţi şi tiramisu, alţii) la 9 ,50 euro. Andrei a gustat şi o Peroni. Şpriţul a fost din partea casei, dar am plătit servizio (4 euro).
Prin stropi de ploaie, ne-am îndreptat pe jos spre hostel, dar nu fără a ne opri vreo 20 de minute la o slujbă în biserica Santa Maria Maggiore, o biserică cu o arhitectură interioară aparte.

Miercuri, 10 .02 -8,00

După ce am servit micul dejun, ne-am îndreptat spre Termini pentru a ne lua bilete la trenul Leonardo. Speram ca preţ de 50-60 de minute să mai putem vizita Roma. Dar n-a fost să fie. Achiziţionarea biletelor a durat vreo 35 de minute, fapt care ne-a "ajutat" să pierdem primul tren. L-am luat pe următorul, după vreo 20 de minute şi la limită am ajuns la aeroport pentru a ne întoarce acasă.

A fost frumos la Roma şi cu siguranţă mă voi întoarce. Mai am multe de văzut!

Ciao!