Revedere

Aseară, pe o furtună care te făcea să te ascunzi mai tare sub pătură doar privind-o pe geam, m-am urcat în maşină şi am pornit spre locul întâlnirii.
Fetele erau deja acolo, vesele, aceleaşi şi parcă diferite, fiecare cu bagajul ei de amintiri. Cu Oana nu m-am mai văzut de 13 ani, de la terminarea liceului. Cu Cami m-am mai întâlnit ocazional, dar cam pe fugă.
Şi uite aşa la o cană de ceai şi un pahar de suc fiecare şi-a deşirat câte puţin din ghemul amintirilor. Au trecut 5 ore pe nesimţite.
Stând de vorbă îmi dădeam seama ce puţine lucruri ştiam despre aceste fete în timpul liceului sau, mai exact, ce multe am uitat eu de-a lungul acestor ani. În acelaşi timp mi se părea atât de firesc să fiu acolo, să stau la taclale cu persoane pe care nu le-am mai văzut de atâta vreme. Aveam impresia că nu ne-am întâlnit de vreo două zile, iar ceea ce ne povesteam erau noutăţile ultimelor două zile.
M-a bucurat mult întâlnirea de aseară. Sper să se repete.