Viciile mele: Televizorul

Televizorul..... e o mare problemă a mea. Uneori e ca o dependenţă, alteori pot sta ani întregi fără să-i simt lipsa. Săptămâna trecută mă întrebam oare câte lucruri aş putea face în toate orele de  "tembelizare". Şi uite aşa mi-am propus să renunţ la televizor o săptămână întreagă.

Programul meu de privit Tv-ul era destul de strâns legat de mâncare. Adică: atunci când mâncam priveam  televizorul (da, ştiu, nu face bine la digestie). Dimineaţa, înainte de a merge la birou, îmi serveam cafeaua şi micul dejun în living cu Tv-ul aprins, la fel şi seara, la cină. Normal că după cină mă moleşeam şi "mai stau puţin, încă puţin" şi uite aşa mă lua somnul şi s-a dus ziua.

Poate că ar fi bine să clarificăm o chestie: eu stau pe acasă dimineaţa până pe la 9 .00 şi seara, în cel mai bun caz de pe la 6.00, dar de cele mai multe ori de pe la 7.30. Şi ţinând cont de faptul că 80 % din starea mea de om breaz (adică, treaz :) ) petrecută acasă stăteam în faţa televizorului, am spus că nu se mai poate aşa. 

Azi e a doua zi! :)) Recunosc, ieri m-am abătut puţin... aşa vreo 30 de minute cât am servit cina. Şi nu am tras de timp :))!Pe cuvânt de onoare!

Câştigul din tot "efortul" acesta? Foarte mulţumitor: un sentiment de împlinire, multe alte treburi rezolvate prin casă, o lectură plăcută şi relaxantă.

Dar a fost doar prima zi! Şi ca orice dependenţă, aştept fenomenul de "sevraj" :)), atunci să văd cum fac faţă!

P.S. Imaginea e de aici .