Floriile
Ieri au fost Floriile. În ultima sâmbătă înaintea Paștilor la mine la țară se sărbătoresc Floriile. Nu este o sărbătoare religioasă, ci mai degrabă una laică. Este o zi în care se comemorează morții. Dar în același timp e o zi plină de veselie pentru copii.
Încă de pe la 10 dimineața copiii din sat încep să tragă clopotele bisericii vechi. E singura zi în care pot face lucrul acesta. Și se bucură de ea din plin. Sunetul clopotului este un semnal pentru oameni că sunt așteptați. Sunt așteptați la mormintele celor dragi lor.
Pe la orele 13,00 oamenii încărcați cu mâțișori împodobiți cu fire de lână colorate și cu desagi plini cu dulciuri pentru copii se îndreaptă spre cimitir. Încă de la intrarea în cimitir grupuri de copii îi întâmpină pe oameni cerându-și ”pomana”, alții așteaptă până când oamenii ajung la morminte.
Pelerinajul acesta continuă până pe la 6 seara, când copiii cu plasele pline de dulciuri și fructe, obosiți probabil de fuga aceasta de pe un deal pe altul (cimitirul se împarte pe fețele a două dealuri foarte apropiate) se retrag către case lăudându-se fiecare cu câte a primit.
Această sărbătoare nu este tristă, din contră e un moment al reîntâlnirii, al amintirii celor dragi plecați dintre noi și al veseliei pentru copii.
Ieri parcă au fost mai mulți copii ca în alți ani. Parcă mă și vedeam pe mine acum vreoșceva ani buni, cum, împreună cu copiii de pe atunci, adulții de acum, mă împingeam să primesc și eu o nucă, un măr, un covrig și ocazional câte o ciocolată. Ce vremuri! :)
Încă de pe la 10 dimineața copiii din sat încep să tragă clopotele bisericii vechi. E singura zi în care pot face lucrul acesta. Și se bucură de ea din plin. Sunetul clopotului este un semnal pentru oameni că sunt așteptați. Sunt așteptați la mormintele celor dragi lor.
Pe la orele 13,00 oamenii încărcați cu mâțișori împodobiți cu fire de lână colorate și cu desagi plini cu dulciuri pentru copii se îndreaptă spre cimitir. Încă de la intrarea în cimitir grupuri de copii îi întâmpină pe oameni cerându-și ”pomana”, alții așteaptă până când oamenii ajung la morminte.
Pelerinajul acesta continuă până pe la 6 seara, când copiii cu plasele pline de dulciuri și fructe, obosiți probabil de fuga aceasta de pe un deal pe altul (cimitirul se împarte pe fețele a două dealuri foarte apropiate) se retrag către case lăudându-se fiecare cu câte a primit.
Această sărbătoare nu este tristă, din contră e un moment al reîntâlnirii, al amintirii celor dragi plecați dintre noi și al veseliei pentru copii.
Ieri parcă au fost mai mulți copii ca în alți ani. Parcă mă și vedeam pe mine acum vreoșceva ani buni, cum, împreună cu copiii de pe atunci, adulții de acum, mă împingeam să primesc și eu o nucă, un măr, un covrig și ocazional câte o ciocolată. Ce vremuri! :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu