Norvegia - Bergen

Așa cum povesteam și aici ne-am petrecut noaptea într-un camping pe care abia l-am găsit pe drum. Visele dulcegi ale dimineții ne-au fost acompaniate de cântecul picăturilor de ploaie care cădeau pe mașină. Spre surprinderea mea, când am ieșit afară din mașină ploaia era una ușoară, iar norii nu-și cerneau tot griul peste noi. Cerul era înnorat, dar cumva luminos. Înainte de a ne bea cafeaua am făcut o plimbare în jurul campingului. Acesta, nu foarte mare, așezat pe o peninsulă, era înconjurat la stânga și la dreapta de apă, iar în față avea o pădurice de conifere. Plaja era cu pietricele rotunde și netede de la cât le-a mângâiat apa lacului. Mi-am strecurat o pietricică în buzunar. Aceasta va ajunge în colecția mea de pietricele din jurul lumii.:)

Ne-am savurat cafeaua pe malul lacului, fără a fi deranjați de ploaia măruntă. Liniștea peisajului, ce se descoperea ușor sub ceața care se ridica pe malul celălalt al lacului, ne țintuia locului, prelungind astfel molcomul dimineții târzii.

Ne-am rupt într-un final din peisaj și ne-am continuat drumul spre Bergen.

Ehei, aici altă lume! Deși când am intrat pe podul de dinainte de Bergen, cerul era înnorat, și ploaia stătea să cadă, cu cât ne apropiam mai mult de centrul orașului, totul s-a luminat, soarele strălucea, străzile erau animate de oameni și mașini.

După câteva zile petrecute mai mult în natură, printre munți, fiorduri și lacuri înconjurați de liniște, animația de pe străzile Bergenului ne-a prins rapid în joc. Am găsit, relativ ușor, o parcare potrivită pentru mașina noastră și ne-am propus ca în cele două ore, timpul maxim al parkingului respectiv, să vizităm Bryggen-ul și să mâncăm. 

Acum știi cum se spune: ”Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg”. După ce am traversat vreo două străduțe și am dat vreo 4 colțuri ne-am trezit pe circuitul Campionatului mondial de ciclism de asfalt. :D

Pe străzi erau fani însemnați cu steagul Norvegiei, ecrane imense cu transmisii live ale concursului, corturi mari unde puteai testa și cumpăra echipament de ciclism, promoteri care distribuiau sticle de apă pentru bicicliști și alte promoționale, tonete unde puteai testa gratuit diverse tipuri de mâncare, ce mai: o nebunie frumoasă și neașteptată. 

Tot drumul nostru până în zona Bryggen era de-a lungul pistei de circuit.

Din când în când se auzea câte un fluierat, semn că pietonii nu mai puteau traversa strada deoarece urma să treacă unul sau mai mulți cicliști. Toți concurenții sau grupurile de concurenți erau precedați de o motocicletă, care cumva le asigura calea liberă, unii dintre ei aveau și mașină de asistență, care îi urma puțin mai în spate. Unii dintre concurenți erau foarte concentrați și treceau netulburați pe lângă noi, alții (mai ales cei care mergeau în grup) erau veseli, povesteau, mai aruncau câte o ochiadă la lumea din jur. O mulțime de trecători și spectatori îi încurajau prin aplauze și urale. Toată lumea era veselă pe marginea drumului. 

Un grup de cântăreți profesioniști cântau diverse melodii vesele în timp ce, îmbrăcați la costum, pedalau printre spectatorii de pe marginea circuitului. La rugămintea unor turiști sau poate localnici, aceștia s-au oprit și au cântat un cântecel grupului de ”gură cască”, printre care ne aflam și noi.

Mai cu un cântec, mai cu o oprire să încurajăm un ciclist sau altul, am ajuns în zona vestitului Bryggen. Vechile depozite ale portului de demult, atât de încercate de-a lungului timpului, ne-au întâmpinat în culori vesele. Multe din depozitele de lemn construite probabil de prin 1700, au fost distruse de incendii, altele au fost dărâmate, însă câteva au rezistat în timp, mai strâmbe sau mai drepte :),  și au intrat  din 1979 în patrimoniul UNESCO. Acum sunt transformate în pub-uri, magazine de suveniruri, cluburi de noapte :). Unul dintre ele vinde doar articole și decorațiuni de Crăciun. Christmas all year long!

Ne-am plimbat puțin pe chei, unde am admirat „corăbiile” zilelor noastre și ne-am lăsat furați de frumusețea clădirilor vechi, foarte frumos restaurate.

Foamea ne dădea târcoale așa că ne-am întors în centru, la Piața de Pește. Înainte de a pleca de acasă mi-am fixat două obiective culinare legate de această aventură: să mănânc crab uriaș de Norvegia și să gust plăcinta lor cu mere.

În Piața de Pește din Bergen am bifat crabul, într-un cort unde era amenajat un fel de restaurant ”fast food” pescăresc. Să mă explic: în față erau vitrinele pline cu pește proaspăt. Tu mergeai la vânzătorii îmbrăcați cu pantaloni dintr-aceia pe care îi trag pescarii peste haine ca să nu se ude și le spuneai ce ai vrea să cumperi. Dacă voiai să servești acolo, ți se indica să te așezi la o masă și un bucătar îți prăjea peștele, crabul, scampi (sau orice altă  viețuitoare marină îți alegeai), le asezona cu puțin ulei de măsline, usturoi și lămâie după caz și îți erau servite pe farfurii de plastic. 

După ce mi-am făcut damblaua și am mâncat din deliciosul crab uriaș norvegian (la fel de uriaș și la preț, by the way :-P), ne-am grăbit înspre locul unde ne-am parcat mașina pentru că timpul era foarte aproape de expirare și nu voiam să primim nici o scrisorică pe parbriz de la autoritățile norvegiene. În graba noastră nu m-am putut abține să nu observ clădirea școlii pe lângă care am trecut,  foarte diferită de cele românești, cursul de orientare pe hartă ținut în curte, cu copii și profesor așezati pe jos, mânuind busolele pe hărțile din fața lor sau tinerii care jucau baschet la coșurile amplasate pe pietonala din fața școlii. Totul decurgea atât de natural și normal.

Urcați în  mașină ne-am continuat drumul spre Odda, însă nu fără a lua cu noi fărâme din veselia, cădura și animația Bergenului.