Norvegia - Geiranger Fjord
După cum vă povesteam și aici, când am ajuns la Valldal am avut o întâlnire oarecum neașteptată cu marea. După un drum lung printre munți, orizontul se deschide albastru în fața noastră. Nu foarte larg pentru că marea era mărginită de o parte și alta de stânci.
Țipete vesele și ascuțite ne-au atras atenția asupra pontonului. Vreo 4-5 fete curajoase, îmbrăcate în costume de baie se încurajau una pe alta să sară în apa mării. Era septembrie, undeva pe la 4-5 dupa masa, afară erau vreo 10-12 grade. Noi eram îmbrăcați cu geci și polare, iar fetele acestea făceau baie. :D Mai încolo, în parcare, alți adolescenți, vociferând și râzând gălăgios, se distrau cu niște carturi de închiriat.
Am luat o mică pauză de călătorie în căutarea unei cafenele. Am găsit-o după o scurtă plimbare printre case vechi, la baza stâncilor: cafeneaua Fjellro, parte a hotelului cu același nume. Fiind sâmbătă, glasurile turiștilor se auzeau prin cotloanele hotelului, înainte să le vezi fețele. O parte dintre clienții hotelelui îndulceau căldura soarelui tomnatic cu un pahar de bere pe terasă.
Mobilierul vesel și colorat, fotografiile de pe pereți, florile de paie colorate așezate în vaze la fel de pline de culoare, ne-au indus instant senzația de ”Bun venit! Simte-te ca acasă.”. O doamnă mai în vârstă ne-a întâmpinat cu un ”Hej-hej!” de după tejgheaua ascunsă în spatele unei vitrine, cam golașe, cu prăjituri. Ne-am comandat câte o cafea, și atunci le-am zărit ascunse parcă pe tejghea: vafe mari și pufoase. Nu am putut rezista tentației așa ca ne-am asezonat cafeaua cu câte o vafă cu smântână acrișoară și gem de căpșuni din zonă. (Nu v-am spus că până am ajuns în Valldal- orășelul, am văzut multe culturi de căpșuni. Datorită climei blânde din zonă, în regiunea Valldal oamenii se ocupă, printre altele, cu cultivarea căpșunilor și a pomilor fructiferi).
A fost unul din puținele răsfățuri culinare cu care ne-am tratat în Norvegia.
Încărcați de căldura localului și de bucuria revederii mării am continuat drumul pe malul fiordului până la Linge de unde am luat feribotul înspre Eidsdal.
Eidsdal e un sătuc micuț ascuns într-o cotitură a fiordului. De pe feribot aveai impresia că poți număra toate căsuțele îngrămădite una într-alta.
Din Eidsdal drumul a început să urce în serpentine, printre culmi stâncoase până la Korsmyra, de unde puteai zări în vale Fiordul Geiranger. Ne-am oprit în parcare să salutăm apele fiordului de la 638 m altitudine.
Aici, ca de altfel în toate punctele de belvedere și interes turistic, erau informații despre regiunea în care te afli, despre fauna si flora specifice zonei, despre ce poți face. Era o parte care mi-a plăcut foarte mult: o invitație de a te bucura de aceste frumuseți, fie străbătând pe jos rutele marcate, fie campând în zonele speciale. Era scris că poți savura fructele de pădure și ciupercile întâlnite în cale, dar erai rugat să respecți natura și să nu uiți că aceasta este casa unor animale și plante, iar tu ești un musafir bine venit, dar a cărui trecere pe aici nu trebuie să lase urme.
După ce am savurat niște boabe de zmeură și afine ne-am urcat în mașină și ne-am continuat drumul spre Geiranger, destinația noastră pentru seara aceea. Evident că ne-am oprit în toate punctele de belvedere: fiind aproape de înserat poziția soarelui, norii, stâncile care mărgineau apa mării de o parte și de alta creau de fiecare dată o altă priveliște minunată pe care nu puteam rata să nu o fotografiem.
A urmat Drumul Vulturilor - Eagle Road, cea mai abruptă parte a Route 63, cu curbe în ac de păr, mărginit pe o parte de stâncă, pe cealaltă de apele fiordului. Au fost ceva emoții până am ajuns jos! Deși inițial stabilisem să ne oprim în Geiranger, frumusețea bungalow-urilor și amplasarea pe malul apei ne-a făcut să ne oprim la Geirangerfjorden Feriesenter - Cabins & Camping, la vreo 2 km distanță de orășel. N-am regretat de loc! :)
Am încheiat seara cu o plimbare în oraș și un plan pentru următoarea zi: o escapadă cu barca pe apele fiordului. Dar, despre asta data viitoare! :)
Țipete vesele și ascuțite ne-au atras atenția asupra pontonului. Vreo 4-5 fete curajoase, îmbrăcate în costume de baie se încurajau una pe alta să sară în apa mării. Era septembrie, undeva pe la 4-5 dupa masa, afară erau vreo 10-12 grade. Noi eram îmbrăcați cu geci și polare, iar fetele acestea făceau baie. :D Mai încolo, în parcare, alți adolescenți, vociferând și râzând gălăgios, se distrau cu niște carturi de închiriat.
Am luat o mică pauză de călătorie în căutarea unei cafenele. Am găsit-o după o scurtă plimbare printre case vechi, la baza stâncilor: cafeneaua Fjellro, parte a hotelului cu același nume. Fiind sâmbătă, glasurile turiștilor se auzeau prin cotloanele hotelului, înainte să le vezi fețele. O parte dintre clienții hotelelui îndulceau căldura soarelui tomnatic cu un pahar de bere pe terasă.
Mobilierul vesel și colorat, fotografiile de pe pereți, florile de paie colorate așezate în vaze la fel de pline de culoare, ne-au indus instant senzația de ”Bun venit! Simte-te ca acasă.”. O doamnă mai în vârstă ne-a întâmpinat cu un ”Hej-hej!” de după tejgheaua ascunsă în spatele unei vitrine, cam golașe, cu prăjituri. Ne-am comandat câte o cafea, și atunci le-am zărit ascunse parcă pe tejghea: vafe mari și pufoase. Nu am putut rezista tentației așa ca ne-am asezonat cafeaua cu câte o vafă cu smântână acrișoară și gem de căpșuni din zonă. (Nu v-am spus că până am ajuns în Valldal- orășelul, am văzut multe culturi de căpșuni. Datorită climei blânde din zonă, în regiunea Valldal oamenii se ocupă, printre altele, cu cultivarea căpșunilor și a pomilor fructiferi).
A fost unul din puținele răsfățuri culinare cu care ne-am tratat în Norvegia.
Încărcați de căldura localului și de bucuria revederii mării am continuat drumul pe malul fiordului până la Linge de unde am luat feribotul înspre Eidsdal.
Eidsdal e un sătuc micuț ascuns într-o cotitură a fiordului. De pe feribot aveai impresia că poți număra toate căsuțele îngrămădite una într-alta.
Din Eidsdal drumul a început să urce în serpentine, printre culmi stâncoase până la Korsmyra, de unde puteai zări în vale Fiordul Geiranger. Ne-am oprit în parcare să salutăm apele fiordului de la 638 m altitudine.
Aici, ca de altfel în toate punctele de belvedere și interes turistic, erau informații despre regiunea în care te afli, despre fauna si flora specifice zonei, despre ce poți face. Era o parte care mi-a plăcut foarte mult: o invitație de a te bucura de aceste frumuseți, fie străbătând pe jos rutele marcate, fie campând în zonele speciale. Era scris că poți savura fructele de pădure și ciupercile întâlnite în cale, dar erai rugat să respecți natura și să nu uiți că aceasta este casa unor animale și plante, iar tu ești un musafir bine venit, dar a cărui trecere pe aici nu trebuie să lase urme.
După ce am savurat niște boabe de zmeură și afine ne-am urcat în mașină și ne-am continuat drumul spre Geiranger, destinația noastră pentru seara aceea. Evident că ne-am oprit în toate punctele de belvedere: fiind aproape de înserat poziția soarelui, norii, stâncile care mărgineau apa mării de o parte și de alta creau de fiecare dată o altă priveliște minunată pe care nu puteam rata să nu o fotografiem.
A urmat Drumul Vulturilor - Eagle Road, cea mai abruptă parte a Route 63, cu curbe în ac de păr, mărginit pe o parte de stâncă, pe cealaltă de apele fiordului. Au fost ceva emoții până am ajuns jos! Deși inițial stabilisem să ne oprim în Geiranger, frumusețea bungalow-urilor și amplasarea pe malul apei ne-a făcut să ne oprim la Geirangerfjorden Feriesenter - Cabins & Camping, la vreo 2 km distanță de orășel. N-am regretat de loc! :)
Am încheiat seara cu o plimbare în oraș și un plan pentru următoarea zi: o escapadă cu barca pe apele fiordului. Dar, despre asta data viitoare! :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu