joi, 13 aprilie 2017

Vreau iar 18 ani!

Pana acum vreo cativa ani daca ma intrebai rapid cati ani am, iti raspundeam la fel de repede: 18. Si asta nu dintr-o cochetarie sau ca sa te "impresionez", ci pur si simplu pentru ca sufletul meu avea 18 ani. Dupa ce ma fastaciam de raspunsul dat, stateam, faceam niste calcule si abia apoi aflam amandoi varsta mea reala.
Si era tare bine! Pentru ca ma simteam libera, zburam, nu-mi sta nimeni si nimic in cale. Am facut o greseala, asta e! Am timp suficient sa o iau de la capat, iar si iar. Si ce conta daca eu de fapt aveam 25 sau 32 de ani. Sufletul meu era de 18 ani. Traia, visa si iubea ca unul de 18 ani.
Undeva pe drum am imbatranit brusc. Si nu m-am oprit la varsta reala, ci undeva pe la 65-70 de ani. Si nu! Nu zic ca e rau sa ai 65 de ani. E rau sa ai 35...37....38 de ani si sa te simti de 70. Sa te gandesti ca e prea tarziu pentru tine sa mai sari cu parasuta; sa strigi cat te tin plamanii fara sa-ti pese de ce zice lumea; sa sari in baltile de pe drum pana te uzi leoarca, fara sa-ti pese de donsoarele de peste drum care se uita la tine ca la o nebuna; sa razi cu gura pana la urechi la bancul porcos, pe care tocmai ti l-a zis un prieten, fara sa te gandesti ca ti se vad gingiile goale in locul in care alta data aveai masele....
70 de ani... Asa ma simt acum! De ce si cand am imbatranit atat, nu stiu! Poate ca rutina cotidianului, poate presiunile pe care mi le-am autoindus ca pot mai mult si mai mult, poate deceptiile cand lucrurile nu au iesit cum am vrut eu.
Poate m-a ajuns din urma gura lumii si-n loc s-o trimit in treaba ei, am lasat-o sa intre! Desi nu m-am indepartat prea mult de linie, am mers intotdeauna pe langa ceea ce societatea considera normal si de dorit de la un om de varsta mea. Sa fi reusit toate barfele curioase ale babelor de pe drum sa se strecoare in sufletul meu ca niste bolovani si sa mi-l garboveasca incetul cu incetul?
Nu stiu si nu cred ca mai conteaza. Ce stiu e ca vreau iar 18 ani!
Poate ca tot ce trebuie sa fac e sa ma scutur o data strasnic asa ca baba Dochia, sa scap de cele 12 cojoace grele si sa raman iar in pielea celei de 18 ani!
Mai povestim....


marți, 11 aprilie 2017

Castelul Haller - Ogra, Mures

Ne-am trezit intr-o zi de vineri, ne-am imbarcat 2 oameni si o cutulina, inca alba, in masina si am plecat la drum. Ne-am propus un city break la Targul Mures. Ok, recunosc, city break e putin cam mult spus cand ai un catel cu tine. :)
Si, pentru ca nu ne grabeam, am decis sa facem niste opriri pe drum. Mai exact sa vizitam niste castele din zona. Am dat o cautare pe net si am gasit mai multe castele pe drumul nostru. Problema era ca atat  Castelul Kemény-Bánffy din Luncani cat si Castelul Kornis-Rákoczi-Bethlen din Iernut sunt parasite, intr-o stare deplorabila, asa ca am renuntat sa ne mai oprim pe la ele.
In schimb am intrat la Castelul Haller din Ogra. Spun am intrat deoarece Castelul nu este la drumul principal, ci pe o straduta laterala, ascuns printre case.

Castelul Haller-Ogra
Fatada Castelul Haller
 E un castel in stil post-baroc, nu foarte mare, despre a carui istorie aflati mai multe aici.


Castel Haller
Intrare spate
 Fiind cu caine la purtator i-am vizitat doar curtea, dar tare mi-ar fi placut sa-i vad si interiorul. Nu sunt sigura ca se poate, fiind o proprietate privata, dar e de verificat! :)
 


Am trecut pe langa zona Spa, am latrat (cutulina, nu noi :-P) la pasarile de curte si nu numai, aflate in posesia castelului si ne-am oprit pentru o gustarica pe terasa restaurantului.


Per ansamblu ne-a placut  locatia, dar cred ca daca as alege-o ca loc de cazare pentru o noapte, as sta de doua ori sa ma gandesc daca as merge acolo pentru un weekend de relaxare.
Plusuri: cladirea, zona de spa, curtea mare si spatioasa, interiorul (desi l-am vazut doar in poze), crama, mancarea :).
Minusuri: mi s-a parut ca-i lipseste intimitatea (lumea putea intra in curte din toate directiile fara nici o problema: sateni, turisti, clienti) si linistea (nu e vina nimanui, dar fiind localizati in buricul satului se aude drujba vecinului, motorul tractorului de pe deal, etc). Ambele se refera strict la curte.

Nota: nu e un review al locatiei, e doar o parere personala. 

marți, 9 iunie 2015

About LIFE

Nu m-am putut abtine! Nu stiu cine este autorul, am citit-o undeva si mi-am spus ca trebuie sa o dau mai departe:
 
"Once a dog ran into a museum- where all the walls, the ceiling, the door and even the floor were made of mirror, seeing this the dog froze in surprise in the middle of the hall, a whole pack of dogs surrounded it from all sides, from above and below. Just in case, the dog bared his teeth -and all the reflections responded to it in the same way. Frightened, the dog frantically barked - the reflections imitated the bark and increased it many times. The dog barked even harder and the echo was keeping up. The dog tossed from one side to another, biting the air - his reflections also tossed around snapping their teeth.

Next day in the morning the museum security guards found the miserable dog, lifeless and surrounded by a million reflections of lifeless dogs. There was nobody, who would make any harm to the dog. The dog died by fighting with his own reflections.

The world doesn't bring good or evil on its own. Everything that is happening around us is the reflection of our own thoughts, feelings, wishes and actions. The World is a big mirror. Strike a good pose!"


Sursa foto: aici.


vineri, 26 aprilie 2013

Sighișoara


 Am trecut prin Sighișoara de mai multe ori in ultimii ani, dar nicioadată nu am vizitat zona Cetății. De fiecare dată o priveam cu jind de pe drum și-mi șopteam: ”data viitoare”. Ei a sosit și ”data viitoare” și în sfârșit am pătruns pe acest tărâm al altor timpuri. M-a fermecat! De la casele viu colorate, la turnurile biserircilor, la zidul vechi care mai înconjoară cetatea pe ici colo în varianta lui originală. M-a cucerit liniștea de pe străduțe și terase. Poate a fost un avantaj faptul că era extrasezon. Mi-aș fi dorit să găsesc suveniruri autohtone, altele decât cele pe care le găsești peste tot. Poate nu am căutat suficient.
Oricum, ceea ce am văzut nu a făcut decât să-mi ațâțe și mai mult interesul și să mă facă să revin aici, într-o altă zi în care să am mai mult timp să mă pot bucura în tihnă de fiecare colțișor.