Insula Krk, Croatia 3 - #HaiHui
Dupa ziua petrecuta in Baska, zilele parca au intrat in sac. Mai aveam trei zile si trebuia sa ne intoarcem. :)
Am planificat o zi de biciclit, plaja si inot pe drumul de pe malul marii care uneste Porat- Malinska - Njivice. Zis si aproape facut! :)
Ziua 1
Malinska: Am decis sa mergem cu masina pana in Malinska, sa o lasam intr-o parcare si de acolo sa facem turul pe biciclete. Am parcat masina in centrul Malinskai langa Info point pentru a intreba unde putem gasi o parcare mai accesibila ca pret pentru o zi. Ni s-a sugerat sa mergem in Porat, unde cu siguranta in aceasta perioada a anului vom gasi parcari free of charge.
Ne-am intors la masina si pe cand ne pregateam sa iesim din parcare, un localnic care parcase langa noi si-a luat biletul de parcare, valabil inca 40 de minute si ni l-a pus pe parbriz. Noi ii faceam semne, ca nu ne trebuie, ca plecam, el nu si nu, ca sa-l luam. Asa ca am parcat din nou masina si ne-am plimbat pe faleza timp de 30-35 de minute. Ne-am intors la masina si cand sa pornim masina, guess what?! Masina nu mai pornea! Am verificat ce puteam verifica, am incercat tot ce am stiut, dar masina nu scotea nici un sunet. Cool!!! Am sunat in Romania si am aflat ca probabil e alternatorul si ca ar fi indicat sa o ducem la un service. Sa o ducem? Cum? Ni s-a sugerat sa o impingem pana porneste.
Asa ca i-am sugerat iubitelului sa se aseze la volan si eu m-am oferit sa imping masina! :D Parcarea si drumul erau plate. Dar trebuia scoasa masina dintr-o parcare perpendiculara pe un drum destul de ingust. Am reusit sa o scoatem in drum, sa o punem pe directie si cu ajutorul unor tineri binevoitori aflati in masina din spatele nostru, am reusit sa o pornim.
Am ajuns la service unde ni s-a sugerat sa lasam masina pentru o evaluare si ca vor reveni cu un raspuns pe la 16.00.
Am luat bicicletele, am lasat masina la service si am plecat spre Porat, pe malul marii.
Porat e un orasel micut care m-a impresionat cu multitudinea de flori colorate de pe zidurile vilelor care margineau marea.
Era mult mai linistit din punctul de vedere al turistilor fata de celelalte orasele in care am fost. Am vizitat biserica/ manastire din oras si ne-am indreptat inspre plaja. Am stat vreo 2 ore la plaja si apoi am servit masa intr-unul din cele mai vechi restaurante din zona.
Ne-a prins ora 16.00 in Njivice. Cei de la service ne-au spus ca incearca sa schimbe niste piese, dar daca nu merge va trebui un alternator nou, deci eram out of car pentru cel putin inca o zi.
In timp ce am luat cina, am cautat un traseu de bicicleta care sa ne duca la Camping in Klimno. Ne-am mai plimbat putin prin Njivice si am pornit spre cort.
Traseul acesta presupunea sa urcam dealul :D pentru a trece pe partea cealalta, pe care se afla si Klimno. La un moment dat traseul ne-a scos pe un drum foarte circulat de masini. Nu am vrut sa continuam pe acest traseu, care desi ne ducea mai repede la camping, ni se parea destul de aglomerat si obositor. Am cautat o alternativa si am gasit una prin padure.
Partea misto a fost ca, pana in acea seara, nu ne-am dat seama ce repede se intuneca in Krk si ce intunecata este noaptea acolo. :) Am ajuns in padure la apusul soarelui. Am incercat sa pastram traseul, dar cumva am reusit sa ne impotmolim. Si acum a inceput aventura si adrenalina! :)
Eram inconjurati de copaci si iarba inalta, intuneric, nici o urma de traseu, iar telefonul iubitelului si-a pierdut semnalul. Am apelat la simtul natural de orientare si incercam sa tinem directia. Pentru mine de biciclit nici nu se punea problema: cioturi si trunchiuri de copaci se ascundeau prin iarba inalta. Mie mi se parea distractiv, iubitelul era undeva intre enervare si frustrare. Purta o conversatie nu tocmai placuta cu telefonul lui si nu intelegea ce vad eu distractiv in toata situatia aceasta. Enervarea lui ma facea sa rad si mai tare, dar din respect pentru el, mi-am inabusit hohotele.
Mi-am deschis Google maps de pe telefon si nu numai ca avea semnal, aveam si traseele pentru biciclete incarcate pe el. Asa am ajuns la traseul pe care l-am ratat la inceput, ne-am urcat pe biciclete si mai mult pe bajbaite am pedalat pana in Cizici si de aici, pe drumul deja cunoscut in Klimno. Acum vreau sa va spun ca daca vedeam drumul pe care am venit pana in Cizici, as fi mers mult mai incet, dar, pentru ca nu aveam nici macar lumini la noi (stiind ca ne intoarcem cu masina nu le-am luat), am mers orbeste. Am simtit toate zdruncinaturile, toate pietrele si gropile, dar a fost super fun.
Ziua 2
Dimineata am sunat la service. Ni s-a spus ca masina e in lucru, dar nu au un raspuns inca. Am hotarat sa ne intoarcem in Malinska, in eventualitatea in care se repara masina sa o putem lua. Asa ca am parcurs acelasi drum pana in Malinska, dar de data aceasta in sens invers. Cand am vazut pe unde am coborat cu o seara inainte am inceput sa ma minunez de curajul meu! (mai bine spus nebunia mea)
Ajunsi in Malinska am sunat din nou la service sa vedem cum sta treaba. Ne-au spus ca trebuie un alternator nou, ceea ce insemna ca masina mai ramanea la ei cel putin pana a doua zi.
Aceasta fiind situatia am ales sa ne furisam pe unul din golfuletele de pe drumul dintre Malinska si Njivice si sa petrecem cateva ore acolo. Dupa vreo doua ore de plaja si inot, am continuat drumul spre Njivice. Pe drum am decis sa facem parasailing. :)
Decis e un fel a spune! :) Eu sunt mare amatoare sa testez sporturi mai aparte, de aici si scuba diving. Una din dorintele mele este sa sar cu parasuta, dar al meu nu vrea sa vina si el. Eu as vrea sa sarim impreuna, ca parca experientele impartasite cu cei dragi sunt si mai intense. Dar sa revenim! :)
Eu: ce zici sa facem parasailing?
El: ce zici sa faci parasailing!
Eu: dar nu e fun singura! Uita-te la ei (pe mare era o barca cu un echipaj care asigurau parasailing pentru doritori): nu e nimic complicat! E safe! Esti legat de barca, ai vesta de salvare...
El: dar daca se rupe coarda?!
Eu: Hai no, nu o sa patim nimic!
El: Bine, hai ca iti fac si hatarul asta!
Eu: toata un zambet pana la urechi si inapoi de vreo 3 ori
Am gasit o barca libera si in mai putin de 50 de minute eram pe mare.
El (in gand): O las pe ea prima si pe urma ii spun ca ii fac cadou si tura mea!
Baietii de pe barca: E timpul sa va pregatiti.
El: Mergi tu prima!
Baietii: Haideti amandoi! E pentru doi!
El: Nu cred ca ati inteles: mai intai merge ea si pe urma eu.
Baietii: Nu, acesta e un zbor in tandem. Veti face parasailing deodata. :D
Ei si asa am ajuns sa fac parasailing vreo 50 de minute impreuna cu iubitelul meu. Evident ca in timp ce eram in aer discutam despre cele mai putin probabile scenarii de desprindere de barca si de aterizare. Doar asa, ca sa sporim romantismul. :D
Pentru ca se innora tot mai tare, am decis sa ne intoarcem la camping, unde ne-am povestit peripetiile vecinilor nostri nemti la un pahar de vin.
Ziua 3
Masina era functionala. Iubitelul a pedalat singur pana in Malinska si a recuperat masina. Pentru ca era ultima zi completa pe insula am hotarat sa facem o plimbare pana in orasul Krk.
Incepea sa se raceasca si sa bata vantul. De cateva zile se anunta o furtuna foarte mare. Incepeam sa credem ca stirea e adevarata.
Ne-am plimbat putin pe stradutele Krk-ului, mai exact in centrul vechi. Ne-am rasfatat cu un platou de peste si fructe de mare, la o terasa de pe faleza si ne-am intors la masina.
Descoperirea zilei a fost insa oraselul Vrbnik. Si cand te gandesti ca am ales sa vizitam acest orasel pentru o sticla de vin. :)
Vrbnik is a town like you’ve never seen before. When you enter its nest of old houses and start exploring the curvy direction of its narrow streets, you will be transported hundreds of years back in time without being aware of it at all.
Descrierea de mai sus spune tot. E un orasel mic, construit pe varful unui deal, cu stradute foarte inguste si pietruite si case ingramadite una intr-alta, in jurul bisericii. Zidurile, stradutele super inguste si intortocheate sunt dovezile vechimii acestui orasel.
Asa cum va spuneam, am ajuns aici din dorinta de a cumpara o sticla de vin pe care sa o impartim cu vecinii nostri de cort. Regiunea Vrbnik e plina de vii. In drumul nostru spre orasul Krk am trecut pe langa mai multe vii si am stabilit ca la intoarcere sa intram intr-un oras sa cumparam un vin. Si uite cum pofta de vin ne-a adus intr-un orasel superb.
Ne-am plimbat pe stradutele intortocheate, am mers chiar si pe cea mai ingusta stada din lume (43 cm), am privit de sus plaja. Noi si restul turistilor. A fost cel mai plin de turisti orasel vizitat de pe insula. Si totusi nu mi s-a parut aglomerat.
Am intrat intr-o vinoteca unde un domn binevoitor ne-a prezentat mai multe vinuri printre care si unele invechite pe fundul marii intre 3 si 5 ani de zile. Sticlele acestora aveau nisip si scoici lipite pe ele. Ne-a spus ca a fost un proces natural. Noi am cam pus sub semnul intrebarii afirmatia, dar adevarul e ca sticlele aratau intr-un fel. La fel de special era si pretul lor.
Am luat o sticla de vin si ne-am continuat plimbarea inapoi spre masina.
Norii se ingramadeau tot mai tare pe cer, asa ca am pornit spre camping. Pe drum s-a dezlantuit furtuna atat de puternic ca abia reuseau stergatoarele sa faca fata. Si a tinut-o asa toata noaptea.
Dimineata s-a oprit exact atat cat sa se zvante cortul si sa ne putem impacheta. Dupa o cafea lunga si foarte povestita cu vecinii nostri, am pornit spre casa.
Abia astept o noua aventura in Croatia. Am pus pe lista Plitvice. :)
Am planificat o zi de biciclit, plaja si inot pe drumul de pe malul marii care uneste Porat- Malinska - Njivice. Zis si aproape facut! :)
Ziua 1
Malinska: Am decis sa mergem cu masina pana in Malinska, sa o lasam intr-o parcare si de acolo sa facem turul pe biciclete. Am parcat masina in centrul Malinskai langa Info point pentru a intreba unde putem gasi o parcare mai accesibila ca pret pentru o zi. Ni s-a sugerat sa mergem in Porat, unde cu siguranta in aceasta perioada a anului vom gasi parcari free of charge.
Ne-am intors la masina si pe cand ne pregateam sa iesim din parcare, un localnic care parcase langa noi si-a luat biletul de parcare, valabil inca 40 de minute si ni l-a pus pe parbriz. Noi ii faceam semne, ca nu ne trebuie, ca plecam, el nu si nu, ca sa-l luam. Asa ca am parcat din nou masina si ne-am plimbat pe faleza timp de 30-35 de minute. Ne-am intors la masina si cand sa pornim masina, guess what?! Masina nu mai pornea! Am verificat ce puteam verifica, am incercat tot ce am stiut, dar masina nu scotea nici un sunet. Cool!!! Am sunat in Romania si am aflat ca probabil e alternatorul si ca ar fi indicat sa o ducem la un service. Sa o ducem? Cum? Ni s-a sugerat sa o impingem pana porneste.
Asa ca i-am sugerat iubitelului sa se aseze la volan si eu m-am oferit sa imping masina! :D Parcarea si drumul erau plate. Dar trebuia scoasa masina dintr-o parcare perpendiculara pe un drum destul de ingust. Am reusit sa o scoatem in drum, sa o punem pe directie si cu ajutorul unor tineri binevoitori aflati in masina din spatele nostru, am reusit sa o pornim.
Am ajuns la service unde ni s-a sugerat sa lasam masina pentru o evaluare si ca vor reveni cu un raspuns pe la 16.00.
Am luat bicicletele, am lasat masina la service si am plecat spre Porat, pe malul marii.
Porat e un orasel micut care m-a impresionat cu multitudinea de flori colorate de pe zidurile vilelor care margineau marea.
Era mult mai linistit din punctul de vedere al turistilor fata de celelalte orasele in care am fost. Am vizitat biserica/ manastire din oras si ne-am indreptat inspre plaja. Am stat vreo 2 ore la plaja si apoi am servit masa intr-unul din cele mai vechi restaurante din zona.
Ne-am luat ramas bun de la Porat si ne-am intors in Malinska pe acelasi traseu, continuand spre Njivice.
Daca ajungeti pe insula ar trebui sa parcurgeti acest drum pietonal/ ciclabil de pe malul marii. Pe bicicleta sau pe jos cred ca e la fel de spectaculos. O multime de golfuri micute in care poti face plaja intr-o intimitate aproape maxima. Malul de cele mai multe ori inalt, ascundea plajile micute de jos. De multe ori ca sa ajungi la plaja trebuia sa cobori pe niste cararui ascunse, printre tufe si bolovani. Pe unele plaje din aceste golfuri poti ajunge doar pe mare. Dar merita efortul. Apa marii era atat de cristalina incat vedeam fundul apei de sus, de pe mal.
Ne-a prins ora 16.00 in Njivice. Cei de la service ne-au spus ca incearca sa schimbe niste piese, dar daca nu merge va trebui un alternator nou, deci eram out of car pentru cel putin inca o zi.
In timp ce am luat cina, am cautat un traseu de bicicleta care sa ne duca la Camping in Klimno. Ne-am mai plimbat putin prin Njivice si am pornit spre cort.
Partea misto a fost ca, pana in acea seara, nu ne-am dat seama ce repede se intuneca in Krk si ce intunecata este noaptea acolo. :) Am ajuns in padure la apusul soarelui. Am incercat sa pastram traseul, dar cumva am reusit sa ne impotmolim. Si acum a inceput aventura si adrenalina! :)
Eram inconjurati de copaci si iarba inalta, intuneric, nici o urma de traseu, iar telefonul iubitelului si-a pierdut semnalul. Am apelat la simtul natural de orientare si incercam sa tinem directia. Pentru mine de biciclit nici nu se punea problema: cioturi si trunchiuri de copaci se ascundeau prin iarba inalta. Mie mi se parea distractiv, iubitelul era undeva intre enervare si frustrare. Purta o conversatie nu tocmai placuta cu telefonul lui si nu intelegea ce vad eu distractiv in toata situatia aceasta. Enervarea lui ma facea sa rad si mai tare, dar din respect pentru el, mi-am inabusit hohotele.
Mi-am deschis Google maps de pe telefon si nu numai ca avea semnal, aveam si traseele pentru biciclete incarcate pe el. Asa am ajuns la traseul pe care l-am ratat la inceput, ne-am urcat pe biciclete si mai mult pe bajbaite am pedalat pana in Cizici si de aici, pe drumul deja cunoscut in Klimno. Acum vreau sa va spun ca daca vedeam drumul pe care am venit pana in Cizici, as fi mers mult mai incet, dar, pentru ca nu aveam nici macar lumini la noi (stiind ca ne intoarcem cu masina nu le-am luat), am mers orbeste. Am simtit toate zdruncinaturile, toate pietrele si gropile, dar a fost super fun.
Ziua 2
Dimineata am sunat la service. Ni s-a spus ca masina e in lucru, dar nu au un raspuns inca. Am hotarat sa ne intoarcem in Malinska, in eventualitatea in care se repara masina sa o putem lua. Asa ca am parcurs acelasi drum pana in Malinska, dar de data aceasta in sens invers. Cand am vazut pe unde am coborat cu o seara inainte am inceput sa ma minunez de curajul meu! (mai bine spus nebunia mea)
Ajunsi in Malinska am sunat din nou la service sa vedem cum sta treaba. Ne-au spus ca trebuie un alternator nou, ceea ce insemna ca masina mai ramanea la ei cel putin pana a doua zi.
Aceasta fiind situatia am ales sa ne furisam pe unul din golfuletele de pe drumul dintre Malinska si Njivice si sa petrecem cateva ore acolo. Dupa vreo doua ore de plaja si inot, am continuat drumul spre Njivice. Pe drum am decis sa facem parasailing. :)
Decis e un fel a spune! :) Eu sunt mare amatoare sa testez sporturi mai aparte, de aici si scuba diving. Una din dorintele mele este sa sar cu parasuta, dar al meu nu vrea sa vina si el. Eu as vrea sa sarim impreuna, ca parca experientele impartasite cu cei dragi sunt si mai intense. Dar sa revenim! :)
Eu: ce zici sa facem parasailing?
El: ce zici sa faci parasailing!
Eu: dar nu e fun singura! Uita-te la ei (pe mare era o barca cu un echipaj care asigurau parasailing pentru doritori): nu e nimic complicat! E safe! Esti legat de barca, ai vesta de salvare...
El: dar daca se rupe coarda?!
Eu: Hai no, nu o sa patim nimic!
El: Bine, hai ca iti fac si hatarul asta!
Eu: toata un zambet pana la urechi si inapoi de vreo 3 ori
Am gasit o barca libera si in mai putin de 50 de minute eram pe mare.
El (in gand): O las pe ea prima si pe urma ii spun ca ii fac cadou si tura mea!
Baietii de pe barca: E timpul sa va pregatiti.
El: Mergi tu prima!
Baietii: Haideti amandoi! E pentru doi!
El: Nu cred ca ati inteles: mai intai merge ea si pe urma eu.
Baietii: Nu, acesta e un zbor in tandem. Veti face parasailing deodata. :D
Ei si asa am ajuns sa fac parasailing vreo 50 de minute impreuna cu iubitelul meu. Evident ca in timp ce eram in aer discutam despre cele mai putin probabile scenarii de desprindere de barca si de aterizare. Doar asa, ca sa sporim romantismul. :D
Pentru ca se innora tot mai tare, am decis sa ne intoarcem la camping, unde ne-am povestit peripetiile vecinilor nostri nemti la un pahar de vin.
Ziua 3
Masina era functionala. Iubitelul a pedalat singur pana in Malinska si a recuperat masina. Pentru ca era ultima zi completa pe insula am hotarat sa facem o plimbare pana in orasul Krk.
Incepea sa se raceasca si sa bata vantul. De cateva zile se anunta o furtuna foarte mare. Incepeam sa credem ca stirea e adevarata.
Ne-am plimbat putin pe stradutele Krk-ului, mai exact in centrul vechi. Ne-am rasfatat cu un platou de peste si fructe de mare, la o terasa de pe faleza si ne-am intors la masina.
Descoperirea zilei a fost insa oraselul Vrbnik. Si cand te gandesti ca am ales sa vizitam acest orasel pentru o sticla de vin. :)
Vrbnik is a town like you’ve never seen before. When you enter its nest of old houses and start exploring the curvy direction of its narrow streets, you will be transported hundreds of years back in time without being aware of it at all.
Descrierea de mai sus spune tot. E un orasel mic, construit pe varful unui deal, cu stradute foarte inguste si pietruite si case ingramadite una intr-alta, in jurul bisericii. Zidurile, stradutele super inguste si intortocheate sunt dovezile vechimii acestui orasel.
 | ||||||||
| sursa foto |
Ne-am plimbat pe stradutele intortocheate, am mers chiar si pe cea mai ingusta stada din lume (43 cm), am privit de sus plaja. Noi si restul turistilor. A fost cel mai plin de turisti orasel vizitat de pe insula. Si totusi nu mi s-a parut aglomerat.
Am intrat intr-o vinoteca unde un domn binevoitor ne-a prezentat mai multe vinuri printre care si unele invechite pe fundul marii intre 3 si 5 ani de zile. Sticlele acestora aveau nisip si scoici lipite pe ele. Ne-a spus ca a fost un proces natural. Noi am cam pus sub semnul intrebarii afirmatia, dar adevarul e ca sticlele aratau intr-un fel. La fel de special era si pretul lor.
Am luat o sticla de vin si ne-am continuat plimbarea inapoi spre masina.
Norii se ingramadeau tot mai tare pe cer, asa ca am pornit spre camping. Pe drum s-a dezlantuit furtuna atat de puternic ca abia reuseau stergatoarele sa faca fata. Si a tinut-o asa toata noaptea.
Dimineata s-a oprit exact atat cat sa se zvante cortul si sa ne putem impacheta. Dupa o cafea lunga si foarte povestita cu vecinii nostri, am pornit spre casa.
Abia astept o noua aventura in Croatia. Am pus pe lista Plitvice. :)
Comentarii
Trimiteți un comentariu