Insula Krk, Croatia 2 - #HaiHui

Dupa o zi de biciclit pe partea nord estica a insulei Krk, eu am decis sa-mi iau o dimineata libera. :)
Iubitelul a tinut mortis sa exploreze satul pierdut cu bicicleta. E unul din punctele de vizitat, trecute pe harta cu trasee de bicicleta, un satuc parasit, in care natura a pus din nou stapanire.
Eu am ales in schimb sa beau o cafea la barul campingului si sa citesc. Dupa masa aveam programat o tura de scuba diving in Baska.
Unul din lucrurile pe care am dorit sa le bifez in concediul acesta a fost scuba diving. Am cautat inca de acasa unde anume am putea face asa ceva, dar rezervarile le-am facut doar cand eram in Opatija. I-am ales pe cei de la Squatina Diving. Motivele alegerii cred ca au fost faptul ca erau deschisi in extra sezon si posibil si pretul (undeva la 20 euro/ persoana) pentru o ora de scuba diving cu instructor si echipament, plus distanta fata de unde eram noi campati.
Am ajuns la baza scufundatorilor si am fost preluati de 2 insotitori/ instructori tineri. Ea era din Germania, el din alta parte. Ne-au dat costumele si echipamentul, ne-au facut un insctructaj la malul marii si pe urma am intrat in apa.
Nu stiu cati dintre voi ati mai facut scufundari cu tuburi de oxigen in spate si cu labe in picioare. Eram efectiv de rasul curcii cum inaintam prin apa pana am inceput scufundarea. :)) Cat timp apa marii imi era mai jos decat buteliile de oxigen, datorita greutatii acestora si a labelor de scafandru, aveam tendinta de a cadea pe spate. Noroc cu instructoarea care imi mai da cate-un bobarnac si ma impingea in fata. :) Evident ca m-a apucat rasul, fapt care mi-a ingreunat si mai mult mersul.
Dupa ce ne-am inceput scufundarea totul s-a schimbat. In jur vedeam doar albastrul straveziu al apei, totul era scufundat in liniste. Imi auzeam doar propria respiratie. Ne-am scufundat pana la maxim 5 metri adancime. Am inotat pana intr-o zona in care pesti diversi inotau in bancuri mici pe langa noi, algele se unduiau usor de la curenti pe fundul marii, undeva la vreo 500 m de mal. Nu cred ca am inaintat mai mult. Cert este ca, desi vrajita de perceptia diferita a lumii in acele momente: linistea din jur, semintunericul, pestii care inotau linistiti pe langa noi, nu-mi puteam opri tremurul de la frig. Dupa ce am coborat vreo 2 m, apa marii era tot mai rece. Prin deschizatura de la gat a costumului de neopren intra din cand in cand cate un suvoi de apa rece. La un moment dat tremuram atat de tare ca daca se putea mi-ar fi clantanit dintii in gura. Instructoarea ma tot intreba prin semne daca e ok, eu ziceam ca da, dar cred ca a simtit si vazut tremurul meu si dupa vreo 15 de minute mi-a facut semn ca iesim la suprafata.
La iesire, distractia a fost si mai mare! Imaginati-va: labe de scafandru+ tuburi grele de oxigen + tremurat si ras incontrolabil + pietris pe fundul marii. :)
Cu chiu cu vai, in rasete cu clantanituri de dinti, am reusit sa iesim pe mal. Ajunsi la baza am schimbat impresii cu instructorii si dupa aceea ne-am dezechipat. In tot freamatul acesta am uitat complet sa facem poze. :( Data viitoare!
Mi-am propus o noua tinta pe Bucket List -in urmatorii 5 ani sa fac un curs de scuba diving. Poate doar intr-o perioada mai calduroasa. Au trecut 2 ani de atunci. Mai am 3! :D

Pentru ca era in jur de 4 dupa masa am decis sa ramanem in Baska si sa exploram putin zona. Prima oprire a fost pe plaja la soare. Dupa ce mi-am dezmortit corpul, ne-am plimbat pe faleza lunga a orasului. Am ramas surprinsi de  multimea de activitati nautice pe aceasta plaja: scuba diving, hidrobiciclete, parasailing, iachting. In golful in care se afla campingul in care am campat rar vedeai cate un iaht cu panze, de celelalte activitati nu pot spune ca am vazut ceva.

Ajunsi la capatul falezei, am luat-o catre Biserica Sf. Ivan. Ca sa ajungem la biserica  am urcat un drum lung, serpuit, pe coama unui deal ce se ridica din malul Marii Adriatice.  Printre vegetatia mediteraneana, presarate ici colo erau ruine din piatra a unor asezaminte foarte vechi.

Drumul ne-a dus pana in poarta bisericii Sf Ivan.  Biserica in sine nu este ceva spectaculos. In schimb anumite monumente funerare din cimitirul care incercuieste biserica iti atrag atentia prin vechimea sau frumusetea lor.

Daca priveai inspre mare, de sus de la biserica, o priveliste superba se deschidea in fata ta. Fiind seara albastrul cerului se contopea cu albastru marii. Luminile rasului incepeau sa se aprinda, dandu-i acestuia o feerie aparte. In jur era liniste, se auzea din cand in cand doar behaitul oilor din turma ce pastea langa zidul inalt, de piatra al cimitirului.

Am iesit din biserica si am intrat putin pe traseul de hiking "Moon's Trail", doar atat cat sa vedem ramasitele unei biserici vechi, din piatra.

Fiindca incepea sa se insereze, am decis sa ne intoarcem. Dupa un drum intortocheat pe stradute am ajuns la masina. Ne-am incheiat seara in Klimno, bucurandu-ne de un pahar de vin in compania pisicilor campingului. :)

P.s.: Una peste alta, daca nu era activitatea de scuba diving, nu pot spune ca am gasit ceva in Baska care sa-mi starneasca admiratia sau interesul cum a fost in Malinska sau Vrbnik. O fi avand atractii, dar mi-au scapat. :(