To be or not to be!

Începând de aseară am fost bombardată cu tot felul de ştiri referitoare la cât de trecători suntem pe acest pământ. În primul rând aseară, două prietene au suferit un accident de maşină, din vina altuia. Au scăpat doar cu efectele şocului de a-şi vedea moartea cu ochii. Maşina va avea mult până va funcţiona din nou. Azi de dimineaţă, am aflat că pruncul de un an şi jumătate al unei rudenii mai îndepărtate a primit aripi de îngeraş. Meningită!
Ştiri triste, care îmi reamintesc că suntem doar pleavă în vânt. Puternici!? Stăpâni pe situaţie!? Să fim serioşi! Deşi nu ne place să credem asta, suntem conduşi de soartă. Oricât de organizaţi şi de încrezători am fi în noi oricând o pală de vânt ne poate dărâma.
Dumnezeu, forţe universale, soartă, destin.... oricum s-or fi numind, de multe ori îşi râd de noi! Ne lasă să ne credem stăpânii lumii pentru ca apoi să ne arunce din nou în noroi. Nu zic că strică întotdeauna.... uneori ne prinde bine.... ne trezeşte, ne scutură, ne reaminteşte statutul nostru de muritori şi indirect ne ajută să ne bucurăm de viaţă. Insă, uneori ne scufundă în durere şi tristeţe....