Evadare din cotidian
Sâmbătă am ieşit, aşa mai spre seară, la Handmade Market, în faţa Catedralei Ortodoxe. O mulţime de meşteri populari cu lucrările lor: oale de lut de toate folosinţele, linguri de lemn, fluiere de lut, costume populare, mărgele, icoane, turtă dulce, măşti care mai de care mai hilare.
Şi cum am primit cadou o pereche de cercei din lemn de tisa şi turtă dulce am spus că eu fac cinste cu un capucino.
Unde să fie? La Turnul Croitorilor? Se putea, dacă era deschis, dar se pare că cei de acolo au program preferenţial şi deschid numai când au chef şi cu siguranţă niciodată când intenţionez să merg şi eu acolo.
Aşa că ne-am pornit pe Eroilor. Şi la un moment dat, în locul în care era Fierul mai demult, am văzut o terasa, cel puţin asta credeam eu că e. Mă uit în sus şi descoper o reclamă pe care scria La Piazzetta. Hai să intrăm, aşa mai mult de curiozitate.
Înăuntru parcă eram în altă lume. Mi-a plăcut la nebunie designul terasei acoperite (pentru că vreau să cred în continuare că e o terasă acoperită). S-au folosit de ceea ce era ca structură acolo, şi au transformat un loc absolut impersonal (dacă vă amintiţi cum era înainte Fierul) într-un loc plin de căldură. Se aseamănă foarte mult cu o piaţetă italiană (poate culorile sunt puţin prea puternice, dar plăcute), intimă, din care mai lipsesc doar trecătorii. Căci mesele pline cu clienţi erau. În surdină se auzea muzică italiană.
Servirea a lăsat puţin de dorit. Nu ştiu care a fost cauza, dar deşi la masa noastră s-au perindat vreo 3 chelneri, am aşteptat ceva până ni s-a luat comanda şi apoi ni s-a dat bonul. Şi am băut doar un Honey Caffe şi un Coconut Caffe. Să fie asta cauza :-P. Cafeaua era Lavazza, preferata mea; foarte gustoase ambele.
A fost unul din puţinele locuri în care, deşi în Cluj, am simţit că sunt într-o ţară mediteraneeană.
Voi mai merge, voi testa şi bucătăria lor şi voi reveni cu poze!
Şi cum am primit cadou o pereche de cercei din lemn de tisa şi turtă dulce am spus că eu fac cinste cu un capucino.
Unde să fie? La Turnul Croitorilor? Se putea, dacă era deschis, dar se pare că cei de acolo au program preferenţial şi deschid numai când au chef şi cu siguranţă niciodată când intenţionez să merg şi eu acolo.
Aşa că ne-am pornit pe Eroilor. Şi la un moment dat, în locul în care era Fierul mai demult, am văzut o terasa, cel puţin asta credeam eu că e. Mă uit în sus şi descoper o reclamă pe care scria La Piazzetta. Hai să intrăm, aşa mai mult de curiozitate.
Înăuntru parcă eram în altă lume. Mi-a plăcut la nebunie designul terasei acoperite (pentru că vreau să cred în continuare că e o terasă acoperită). S-au folosit de ceea ce era ca structură acolo, şi au transformat un loc absolut impersonal (dacă vă amintiţi cum era înainte Fierul) într-un loc plin de căldură. Se aseamănă foarte mult cu o piaţetă italiană (poate culorile sunt puţin prea puternice, dar plăcute), intimă, din care mai lipsesc doar trecătorii. Căci mesele pline cu clienţi erau. În surdină se auzea muzică italiană.
Servirea a lăsat puţin de dorit. Nu ştiu care a fost cauza, dar deşi la masa noastră s-au perindat vreo 3 chelneri, am aşteptat ceva până ni s-a luat comanda şi apoi ni s-a dat bonul. Şi am băut doar un Honey Caffe şi un Coconut Caffe. Să fie asta cauza :-P. Cafeaua era Lavazza, preferata mea; foarte gustoase ambele.
A fost unul din puţinele locuri în care, deşi în Cluj, am simţit că sunt într-o ţară mediteraneeană.
Voi mai merge, voi testa şi bucătăria lor şi voi reveni cu poze!
Comentarii
Trimiteți un comentariu