De-a sercretara

Mi s-a pus pata (oarecum împinsă de la spate) de a mai face şcoală. Nişte cursuri la distanţă la nişte facultăţi de pe alte meleaguri. Dar ca să mă pot înscrie îmi trebuie nişte acte, printre care şi o foaie matricolă de la o şcoală pe care am urmat-o. Până aici toate bune şi frumoase! 

M-am dus săptămâna trecută să rezolv problema asta la secretariatul şcolii cu pricina şi mi s-a spus că trebuie să completez o cerere şi să achit o taxă de 10 lei. Zis şi făcut!(nu mai menţionez aici că a trebuit să aştept după casieriţă vreo 15 minute să-şi termine conversaţia la telefon). La secretariat mi s-a spus că trebuie să aştept până marţi, că nu se poate aşa pe loc. Ok! Mă cam ardea la degete, dar am zis că aştept.

Timpul a trecut şi s-a făcut miercuri (marţi nu am ajuns la timp). Am intrat şi, politicos, mi-am explicat prezenţa în biroul ei. S-a uitat la mine şi foarte nonşalant m-a întrebat:" Dar aţi depus cerere?". I-am răspuns că da, şi am făcut o mică încercare de a-i reaminti momentul primei noastre întâlniri. Eşec total, dar asta nu a fost tot. Dădea vina pe mine, că ea nu ştie unde şi-a pus hârtiile. Şi când încerc să-i spun că îmi e cam urgent să am foaia, ea îmi spune cu o voce ridicată: "Da ce dragă, că doar n-or intra zilele în sac! Hai peste vreo 20 de minute." Pusă la punct pentru îndrăzneala mea de a sublinia urgenţa hârtiei pentru mine, ies şi mă întorc peste vreo oră şi ceva (cu speranţa că s-a rezolvat), intru în birou şi ce să vezi: mă întreabă atunci toate datele mele personale şi-mi listează hârtia pe loc. O ştampilează şi o semnează ca director şi ca secretară şi între timp îmi aruncă: " Dar totuşi cred că aţi plătit chitanţa şi aţi uitat să mai treceţi pe aici!".

What a f--k! Poate că arat eu aşa mai prostuţă sau naivă, dar în loc să-ţi ceri scuze pentru incovenientul creat tu vii să-ţi motivezi lipsa de profesionalism şi starea de "cap în nori" acuzându-l pe celălalt? Şi nici măcar nu-ţi aminteşti persoana sau situaţia? Îi fii tu secretară şi ţi-o fi ţi-e cald în scaunul pe care îl ocupi, dar asta nu te ridică deasupra celorlalţi.