Nevinovat până la proba contrarie!

Povestea de mai jos este a unui prieten drag, care din nu ştiu ce motive, a trecut în ultimul an prin tot felul de încercări care mai de care mai demoralizatoare. Dar a trecut peste toate pentru a o trăi şi pe aceasta.

Plecat fiind din localitate şi-a lăsat maşina parcată, ca tot omul, lângă bloc. Drept că nu o maşină oarecare, ci un anumit tip de VW, foarte bună pentru un familist cu multă treabă. Când se întoarce omul acasă, descoperă cu stupoare că maşina lui lipseşte din parcare. Ce-i de făcut? Ca orice om de bună credinţă, s-a dus să reclame furtul la poliţie. Şi aici stupoare: cei care ar fi trebuit să îl ajute să-şi recupereze maşina, au început să strige la el şi să-l intimideze pentru a-l face să " recunoască" faptul că el este cel care a înscenat furtul propriei maşini.What?!! Adică în loc să începi să faci nişte cercetări, mai ales dacă ştii că genul acesta de maşini sunt des furate, să încerci să afli cât mai e "cald" ceva, tu arunci cu pietre în victimă??? Pe ce considerente? Pe ce probe?

Nu contează că poate unii chiar şi-au înscenat furtul maşinii, puteau fi mii dintr-ăştia, dar eu , ca cetăţean al unui stat democratic, am dreptul de a fi considerat nevinovat până la proba contrarie, nu?

Drept că acesta este un logo al justiţiei, dar se pare că la noi cel amărât, lovit, furat, victima , altfel spus, este mai vinovată decât vinovatul însuşi.