2 hour break in a busy Saturday

Cum să te bucuri de 2 ore de pauză intr-o sâmbătă cu multă treabă?! Se ia așa: o sâmbătă cu o după masă încărcată cu de-ale muncii, dar cu o dimineață mai liberă, un soare cald de toamnă văratică, o pereche de papuci de trail, o cățelușă alb murdar și un iubit dornic să-și petreacă dimineața cu tine.

Traseul ales: pădurea Hoia. Motivul: zonă liniștită, nu foarte departe de noi, cu mai multe trasee posibile, în funcție de ce vrei să faci. De data aceasta am ales plimbarea îndulcită de o poveste. Ajunși în fața intrării laterale a Muzeului Etnografic, am luat-o direct prin pădure. 

Printre vorbe, urmăream cum adierea lină a vântului desprindea frunzele gălbui de pe crengi și le cobora încet, îngroșând covorul moale și pufos din jurul nostru.

  

Printre copaci mai mult sau mai puțin despuiați de frunze, povestea noastră curgea frumos: despre 2 tineri, un van, două biciclete și o viață plină de călătorii și aventuri. :)  Ne întrerupea doar lătratul sporadic al cățelușei și întâlnirile ocazionale cu grupurile de cercetași.

Ne-am întrerupt plimbarea la timp cât să ne mai bucurăm de o cafea. Am ales o cafenea de la Sala Polivalentă: liniște, dog friendly, soare și, nu în ultimul rând, cafea bună.

Și uite așa, au trecut două ore! Două ore, care ne-au încărcat pentru o zi foarte lungă! :)

P.s. Out of subject: Cum poți să-ți distrezi copiii în parcarea de la Sala Polivalentă

Ne-am parcat mașina în parcarea subterană de la Polivalentă. Până cățelușa noastră și-a potolit setea au trecut pe lângă noi două grupuri de părinte/ copil. Și unii și alții mi-au fost foarte de dragi și m-a distrat ingeniozitatea lor:

a. Primul grup: tata și un băiețel Alex de vreo 5-7 ani. Tata merge direct la mașină, ia tichetul pentru a plăti parcarea și se îndreaptă înspre bancomatul de bilete. Alex, merge în partea goală a parcării (la ora aceea parcarea era liberă mai mult de jumătate) și începe să strige: ”ECOUUUU!”. Ecoul îi răspunde mai timid ”Ecou”. ”ECOOOOOOOUU!”.... ”Ecoou!”- vine și răspunsul. La un moment dat, în partea plină a parcării, se aude ”ALEEEX”, ecoul și copilul-nimic. ”ALEEEEX!” - nimic. ”ALEEEX! Aici erai?” întrebă zâmbind tatăl. ”Ai văzut că ție Ecoul nu ți-a răspuns?!” întrebă mândru copilul. Și s-au îndreptat împreună înspre mașină.

b. Al doilea grup: tata, fetiță de 3-4 anișori, bunic, bunică. Fetița: ”Mașină!” Mașina: ” Piu-piu!” (nu, nu e sunetul puiului de găină :D, e sunetul pe care îl face mașina, activat de telecomanda din buzunarul tatălui). ”Mașină!” ”Piu-piu!” ”Mașină!” ”Piu- Piu! .........”Mașină! Ha! Te-am găsit!” a spus fetița cu un zâmbet victorios pe față.